--- title: "Corespondență Dan Alexe | 2027 - anul tuturor riscurilor pentru UE, dar și pentru perspectivele aderării accelerate a viitorilor membri" url: https://radiomoldova.md/p/83439/corespondenta-dan-alexe--2027--anul-tuturor-riscurilor-pentru-ue-dar-si-pentru-perspectivele-aderarii-accelerate-a-viitorilor-membri published: 2026-08-20T05:15:00Z language: ro author: "Dan Alexe" section: "Externe" source: radiomoldova.md --- # Corespondență Dan Alexe | 2027 - anul tuturor riscurilor pentru UE, dar și pentru perspectivele aderării accelerate a viitorilor membri > Este încă vară și vacanță parlamentară și politică în mai toate țările Europei, inclusiv în instituțiile UE de la Bruxelles, dar unele guverne se află deja sub mare presiune în perspectiva alegerilor de anul viitor. ![](https://storage.radiomoldova.md/images/b01cfe90-be70-46e3-8e59-321f18fc96f6.jpg) Este încă vară și vacanță parlamentară și politică în mai toate țările Europei, inclusiv în instituțiile UE de la Bruxelles, dar unele guverne se află deja sub mare presiune în perspectiva alegerilor de anul viitor. Am pomenit deja zilele trecute Franța, unde al doilea mandat al lui mandat al lui Emmanuel Macron se va încheia în luna aprilie 2027, dar și alte țări, printre cele mai mari și importante din UE: Polonia, Spania, Italia vor trece prin importante alegeri anul viitor. Franța, chiar și Germania, apoi Spania si Italia, au alegeri de tot felul în următorul an și jumătate, iar spaima domestică e mare, așa încât guvernele - fie de stânga în Spania, sau de dreapta în Italia - caută să arate că fac totul pentru binele cetățenilor de acasă. Situațiile sunt complet diferite de la o țară la alta, însă anul 2027 poate, teoretic, să facă să încline spre o dreaptă ultraconservatoare eurosceptică o majoritate, sau o masă importantă, a alegătorilor din mai multe țări cu un rol central în echilibrul european: pe lângă Franța pe care am discutat-o zilele trecute, unde partidul favorit rămâne Rassemblement National, extrema dreaptă naționalistă și filo-rusă a lui Marine Le Pen, ea însăși creditată actualmente cu aproape 40% din intențiile de vot, imediat după ea venind de altfel chiar acolitul ei, mâna sa dreaptă, Jordan Bardella, amândoi cu mult înaintea candidaților centriști sau ai stângii moderate. Vin apoi: Spania socialistului Pedro Sánchez, care urmează să voteze în alegeri generale până în august 2027, este la rândul ei prinsă în capcana imigrației, nu doar a crizei recente a invaziei întrerupte din Ceuta, dar și a deciziei guvernului de a regulariza situația a o jumătate de milion de imigranți ilegali. După o serie de alte scandaluri, inclusiv financiare, pentru Sánchez și apropiații săi, sondajele indică o majoritate electorală pentru Partidul Popular (PP) de centru-dreapta și pentru extrema-dreaptă din Vox. În Spania, Vox promovează, ca și AfD în Germania, deportări în masă și o „remigrare”, o campanie amplă de dereglementare și o „prioritate națională” pentru spanioli în alocarea locuințelor, a asistenței sociale și a beneficiilor. Vox va urmări aceste obiective indiferent dacă partidul va intra la guvernare cu PP sau va susține o administrație minoritară. Polonia și Italia se îndreaptă, de asemenea, către alegeri naționale în următoarele 18 luni, în fiecare dintre ele partidele de extrema dreaptă sau naționaliste fiind foarte bine plasate în sondaje. O ruptură tensionată în cadrul partidului de dreapta Lege și Justiție (PiS) din Polonia al lui Jarosław Kaczyński a fost întâmpinată cu bucurie de guvernul centrist și pro-UE al premierului Donald Tusk, dată fiind și eterna rivalitate personală dintre Tusk si Kaczyński. Plecarea fostului prim-ministru Mateusz Morawiecki din PiS a complicat echilibrul puterii în dreapta. Morawiecki a plecat furios, luând cu el 40 de parlamentari pentru a forma noul partid Dezvoltare Plus, lăsând PiS cu 147 de deputați (din 460). Ruptura dintre Morawiecki și fondatorul și liderul partidului, Jarosław Kaczyński, a devenit rapid acrimonioasă. Nu este însă clar dacă acest lucru îi va îmbunătăți șansele lui Tusk de a-și păstra puterea la alegerile de anul viitor. Cu Italia, unde Giorgia Meloni, care s-a dovedit pro-atlantistă, anti-rusă și pro-UE, riscă să fie depășită pe dreapta de formațiuni și mai radicale și antieuropene, anul viitor ar putea fi pentru prima dată în istoria recentă că toate cele patru țări numite: Franța, Spania, Italia și Polonia să aibă guverne conservatoare și "suveraniste". O perspectivă nu tocmai îmbucurătoare în condițiile unei instabilități devenite planetare, dar mai ales pentru țările candidate, în ceea ce privește perspectiva unei aderări într-un ritm accelerat. Ba chiar și Germania va trece prin alegeri prezidențiale în 2027, la Convenția Federală din 30 ianuarie 2027, înainte de sfârșitul mandatului actualului președinte, Frank-Walter Steinmeier. Steinmeier are un mandat limitat și, prin urmare, nu poate candida pentru un al treilea mandat consecutiv, așa cum se specifică în Constituție și cum e cazul și în Franța și în mai toate democrațiile occidentale. Este încă vacanță, așadar, însă tonul discursurilor principalelor guverne ale UE și ale instituțiilor UE de la Bruxelles în toamnă va arăta în ce direcție arată, cel puțin deocamdată, busola politică. [Audio: https://trm.blob.core.windows.net/photos/a4fce8cf-1ba9-45a5-8a27-7cebc9d13992.jpg](https://original.trm.md/video/definst/MP4:2026/8/20/joi.m4a/playlist.m3u8)