--- title: "O samă de cuvinte | Cântarea „gunoiștei”, vorbă venerabilă" url: https://radiomoldova.md/p/83599/o-sama-de-cuvinte--cantarea-gunoistei--vorba-venerabila published: 2026-08-22T10:25:43Z language: ro author: "Dan Alexe" section: "Cultură" source: radiomoldova.md --- # O samă de cuvinte | Cântarea „gunoiștei”, vorbă venerabilă > Am auzit recent niște bucureșteni râzând cu poftă de cineva din Chișinău care pomenise locul numit "gunoiște". Și-au pleznit coapsele de râs și au exclamat cu autosatisfacție: -- «Aaah, groapa de gunoi»! vrei să spui. Iată un nou exemplu al ceea ce eu am mai numit, în scris sau la radio, "imperialism cultural". ![](https://storage.radiomoldova.md/images/5ab68569-3acd-41ba-b280-f415880c3357.jpg) Am auzit recent niște bucureșteni râzând cu poftă de cineva din Chișinău care pomenise locul numit "gunoiște". Și-au pleznit coapsele de râs și au exclamat cu autosatisfacție: -- «Aaah, groapa de gunoi»! vrei să spui. Iată un nou exemplu al ceea ce eu am mai numit, în scris sau la radio, "imperialism cultural". [Audio: https://trm.blob.core.windows.net/photos/2b29d6c9-fc13-416e-80e4-da40067f7fef.jpg](https://original.trm.md/video/definst/MP4:2026/8/22/O-sam-de-cuvinte-Cntarea-gunoitei-vorb-venerabil-.m4a/playlist.m3u8) Modelul clasic al acestui fenomen de decizie centralizatoare asupra limbii este Franța, unde centralizarea lingvistică excesivă pe care, într-adevăr, putem s-o numim "imperialism cultural", centrată în jurul Parisului încă din secolul al XVI-lea, dar chiar prin edict regal de către regele Francis I (François Ier, “Ordonanța de la Villers-Cotterêts”, 1539) a impus ca limbă oficială graiul din jurul capitalei, Paris, pe de o parte înlocuind latina în tribunale, dar pe de alta contribuind la strivirea și distrugerea tuturor formelor regionale ale limbii vorbite. Asta, încetul cu încetul, a distrus și a strivit și a făcut să dispară orice alți termeni regionali care aveau la fel de mult dreptul să intre în limba franceză oficială dacă accidentele istorice ar fi făcut să fie amplasată capitala politică în altă parte. Cum, de exemplu, la unirea celor două principate române capitala putea foarte bine să fie la Iași și atunci anumiți termeni bucureșteni care astăzi tronează în limba oficială și în regulile academice ar fi fost considerate regionalisme, iar accentul ieșean ar fi fost considerat norma. Or, un cuvânt vechi, precum gunoiște, are la fel de multe titluri de onoare pe cât are banalul "liniște". Asta ar surprinde pe foarte mulți, mai ales pe respectivii români sudici, dintre care mulți au fost învățații să creadă că vorbesc cea mai pură și autentică limbă. În realitate, "gunoiște" este un termen vechi împrumutat complet din slavă, în schimb ce liniște e un hibrid, construit pe "lin", moștenit din latină (adjectivul încetinelii și netezelii, lenis) cu terminația slavonească, sufixul "-iște", care indică un loc sau o stare, ceva cunoscut și repetitiv, lin-iște, cum avem, de exemplu, și miriște, gradiște sau grădiște... sau chiar numele orașului Târgoviște. Ba chiar, sud-slavicul “trgovište” nici măcar nu este un nume de oraș autentic, ci un termen generic format pe «trg», de unde am luat și noi “târgul”. În croată, “trg” e de altfel și mai specializat și înseamnă “piață”, pornind de la vremurile în care un târg se forma în jurul unui talcioc. La fel, nimeni nu râde astăzi de “grădiște”, cum e denumirea locului Grădiștea de Munte, unde de altfel se și situează Sarmizegetusa dacilor. Sufixul acela de "-iște", este de fapt indo-european, însă noi l-am luat din slavă. El se întâlnește chiar și în paștună, limba talibanilor din Afganistan. În termenul banal, “miașt” / “myasht”, care desemnează luna, o lună de zile. E cunoscută uriașa apropiere lexicală a limbilor slave de cele iraniene, până la particule de formare a cuvintelor. Ambele posedă, de pildă, acel formant în –ișt, care a trecut din slavă și în română. Toți acei termeni în -iște : liniște, miriște, pajiște, gunoiște, sunt formați în română ca în slavă… sau în iraniană. În paștună, limba talibanilor din Afganistan, luna (cum am zis, unitatea de timp, nu astrul de pe cer) este: “myasht”, derivat din “mah-ishte” unde *mah- este luna indo-europeană (mensis, month, sau: mes în aromână) iar -iște e sufixul nostru binecunoscut. Luna (de zile) paștună (myasht) e așadar formată precum liniștea românească. Adică “myasht” (میاشت) paștună este, cum ar veni, o “mesiște” sau “o luniște” pe românește, formațiuni inexistente, dar care ar fi fost perfect posibile și inteligibile. **„Gunoiștea” și „accentul” moldovenesc** Așa încât “gunoiște” putea foarte bine să fie termenul oficial prezent în dicționarele Academiei Române și recomandat pentru expresivitate și economie, mult mai mult decât “groapa de gunoi”. Pe deasupra, gunoiștea moldovenească este chiar un termen mai potrivit decât greoaia expresie muntenească, sudică: “groapă de gunoi”, mai ales astăzi când gunoiștea are toate șansele să fie un incinerator modern, sau mai degrabă munți de gunoaie, cum vedem prin reportajele și documentarele despre amărâții care triază și trăiesc printre mormanele de resturi ale altora, hrănindu-și sărăcia din surplusul aruncat de orășenii îmbuibați, munți de gunoaie care se mai și năruie periculos peste ei uneori, adevărate avalanșe, adică exact opusul gropilor, pe când “gunoiștea” în sine poartă o simplă descripție utilitară iar nu o indicație de relief (ca groapa). In România, pentru a conchide, a devenit un clișeu ieftin a râde de accentul moldovean. În realitate, accentul bucureștean (cu toate acele -ă-uri în loc de -e, ca în “pă jos” și “dă pă masă”) ar fi, de fapt, pentru un lingvist marțian, mult mai deviant decât cel moldovenesc, care e, dintre accentele românești, cel mai apropiat de latină. Mai la sud, dialectul bucureștean a închis toate A-urile neaccentuate ( cf. [să-nă-tá-te], din lat. sanitatem). Moldoveneasca, în schimb, a păstrat fonetica curată: [sanatati], cu A-uri deschise la fel de larg ca și gura si mai apropiat de latină decât ă-urile bucureștene… Bucureștenii ar trebui așadar sa știe, conform realității lingvistice, că… toată lumea are un accent și că doar niște accidente istorice au făcut ca unul din toate accentele practicate la un moment dat să devină normă oficială, în loc să ajungă la gunoiștea fonetismului istoric.