---
title: "INTERVIU | Nina Corcinschi: „Dacă limba rusă a fost impusă prin decizii politice, limba română a fost un vis împlinit al celor care gândesc și simt românește”"
url: https://radiomoldova.md/p/84066/interviu--nina-corcinschi--daca-limba-rusa-a-fost-impusa-prin-decizii-politice-limba-romana-a-fost-un-vis-implinit-al-celor-care-gandesc-si-simt-ro
published: 2026-08-31T07:01:00Z
language: ro
author: "Liubomir Guțu"
section: "Social"
source: radiomoldova.md
---

# INTERVIU | Nina Corcinschi: „Dacă limba rusă a fost impusă prin decizii politice, limba română a fost un vis împlinit al celor care gândesc și simt românește”

> În spatele luptei pentru supraviețuirea limbii române în Basarabia se află un adevărat masacru al elitelor intelectuale, o listă nesfârșită de destine frânte sub tăvălugul terorii sovietice. Într-un interviu acordat Companiei „Teleradio-Moldova”, Nina Corcinschi, directoarea Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al Universității de Stat din Moldova (USM), readuce în memorie prețul imens plătit de scriitorii și cărturarii care au ales să înfrunte regimul apărând limba română cu prețul libertății, al surghiunului siberian sau chiar al vieții.

![Nina Corcinschi, directoarea Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al Universității de Stat din Moldova](https://storage.radiomoldova.md/images/c4f68249-b433-4ba6-bd30-eb93b5d7e60a.jpg)

*Sursa: Nina Corcinschi, directoarea Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al Universității de Stat din Moldova*

În spatele luptei pentru supraviețuirea limbii române în Basarabia se află un adevărat masacru al elitelor intelectuale, o listă nesfârșită de destine frânte sub tăvălugul terorii sovietice. Într-un interviu acordat Companiei „Teleradio-Moldova”, Nina Corcinschi, directoarea Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al Universității de Stat din Moldova (USM), readuce în memorie prețul imens plătit de scriitorii și cărturarii care au ales să înfrunte regimul apărând limba română cu prețul libertății, al surghiunului siberian sau chiar al vieții.

**Teleradio-Moldova**: **Doamnă Corcinschi, când și în ce circumstanțe s-a pus pentru prima dată în discuție necesitatea revenirii la grafia latină și la limba română?**

**Nina Corcinschi**: Despre revenirea la grafia latină și la statutul limbii române (numită „*limbă moldovenească*”) în RSSM s-a putut discuta - cu maximă prudență și risc asumat pe cont propriu - abia după moartea lui Stalin. Dar anumite tendințe de a aduce acasă limba română în limbajul ei firesc se atestă încă în anii ‘50, când limba română cunoaște o primă etapă de „*reabilitare*” anume prin ajustarea „*limbii moldovenești”* la standardele gramaticale românești.

Noile politici lingvistice renunță la *„transnistrizarea*” limbii, impusă de „*gramaticile*” inepte și neinteligibile ale lui I.D. Cioban, deși problemele etimologiei limbii (apartenența slavă sau romanică) rămâneau încă suspendate, creând dispute interminabile.

Trebuie amintit că, la 3-7 decembrie 1951, la Chișinău are loc o conferință comună a Institutului de Lingvistică al Academiei de Științe din URSS și a Institutului de Istorie, Limbă și Literatură din RSSM, la care au fost prezenți inclusiv lingviști ruși, printre care V. Vinogradov, R. Piotrovschi, S. Bernștein ș.a. Aceștia au recunoscut originile romanice (nu slavone, așa cum insista nomenclatura de partid) ale *„limbii moldovenești”*. 

Tot romaniștii sovietici au sugerat autorităților din RSSM să dezvolte *„limba moldovenească*”, prin valorificarea patrimoniului cultural românesc ca aparținând la două popoare diferite, moldovenesc și român. Patrimoniul clasic a fost valorificat deopotrivă cu mari rezerve și prudențe ideologice. Operele publicate erau calibrate ideologic: cuvântul ”român” era scos și unele texte, expresii erau epurate, contrapunându-se, în mod pervers, identitatea moldovenească celei românești. 

Chiar și așa, accesul la clasici a constituit o contrabalansare pentru discursul primitiv al *„literaturii”* lui Canna, Cutcovețchi și alții.

La Plenara a IX-a a Comitetului Central al Partidului Comunist din RSSM din 22–23 septembrie 1959, sunt înfierați scriitorii „insurgenți”, cei care au carențe grave de „*maturitate ideologică”*, „*insurgenții deviați de la linia partinică*”. De asemenea, este vizată politica „*naționalistă*” a cadrelor, elementele de naționalism burghez al revistelor, problema alfabetului latin, a limbii moldovenești „*înguionoșată*” cu elemente românești, manifestările de lipsă de respect față de „*salvatorul și marele popor rus*”, resurecțiile studenților, pe care-i „*strică*” unii profesori. 

Bunăoară, este aspru criticat Vasile Coroban, care „*ținea prelegeri cu ușile închise*” și oferea studenților materiale de literatură burgheză. 

După Plenară, cenzura ideologică a devenit și mai drastică, oamenii de cultură și mai persecutați.

**Care a fost miza principală a regimului sovietic în campania sa susținută împotriva limbii române și a impunerii așa-zisei „limbi moldovenești”?**

Regimul sovietic a țintit în limba română pentru a disloca identitar poporul nostru. 

Limbii i s-a zis moldovenească, de proveniență slavă, pentru a crea noțiunea unui popor moldovenesc diferit de poporul român.

**Cum s-a manifestat acea conexiune cu literatura și cultura de peste Prut în perioada de după moartea lui Stalin, la nivelul vieții culturale din Chișinău?**

După moartea lui Stalin, liberalizarea sistemului social-politic a produs o conexiune revitalizantă cu literatura și cultura română de peste Prut. 

Vladimir Beșleagă își amintește că, „*în acești ani, au apărut la editurile din Chișinău opere ale clasicilor români, nu doar ale celor originari din Moldova istorică, printre care Coșbuc și Caragiale, iar în ediția Alecu Russo este inclusă, pentru prima și ultima dată sub regimul comunist din RSSM, ‘Cântarea României‘, în volumul de opere al lui Miron Costin – ‘De neamul moldovenilor‘, scriere fundamentală a conștiinței naționale românești*. 

„Mai mult! În acești ani au loc vizite ale scriitorilor de la Chișinău la Iași, ieșenii vin la Chișinău, se succed concerte ale artiștilor din țară aici, la noi. La Chișinău este deschisă și funcționează cu mult succes o librărie de carte românească, masele largi din toată republica, însetate de scrisul românesc, se abonează la presa din România, astfel că revistele de literatură și cultură, precum și cele pentru copii și femei, printre care ‘Contemporanul’, ‘Femeia’, ‘Arici pogonici’, înregistrează în unele localități cifre de sute de exemplare!* 

*Revista Uniunii Scriitorilor își schimbă denumirea din ‘Octombrie’, cu care a apărut mulți ani, în ‘Nistru’, redactor-șef fiind numit intelectualul de marcă și poetul de talent George Meniuc, care, susținut de alți colegi, deschide paginile ei pentru întreaga literatură românească”*. 

Tot în acest an este inaugurată, în plin centrul capitalei, Aleea Clasicilor, proiect susținut de Artiom Lazarev, ministru al Culturii. Pe Alee își fac loc clasicii din Moldova istorică: Alexandru Donici, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Milescu-Spătaru, Alexandru Hâjdeu, Constantin Negruzzi, Alecu Russo, Constantin Stamati.

![](https://storage.radiomoldova.md/images/799be416-c1d6-41af-ada9-cbdb4242dbe4.jpg)

**În ce măsură se mai vorbea limba română în spațiul public în acele decenii de dominație sovietică?**

În spațiul public se vorbea puțină limbă română, deoarece în perioada sovietică dominantă a fost limba rusă. 

Limba funcționarilor era rusă. Școlile în limba română erau puține, grădinițele la fel. 

**Scriitorii au jucat un rol exponențial în apărarea limbii române, dar mulți dintre ei au plătit un preț imens. Cum a arătat acest șir tragic de represiuni și rezistență intelectuală?**

Scriitorii au jucat un rol exponențial în impunerea limbii române ca simbol identitar în Basarabia. Dar curajul de a spune adevărul i-a costat enorm pe mulți dintre ei. În 1940, **Costenco** a declarat că între limba moldovenească și limba română nu există diferențe și din cauza aceasta a fost condamnat la 25 de ani de surghiun siberian. A revenit după 15 ani, după moartea lui Stalin, și era un om transformat, un spirit destrămat de sistem. 

Dar **Ion Vasilenco** – ce destin a avut! Pentru că a îndrăznit în perioada sovietică să scrie despre romancierul Constantin Stere, a fost ostracizat până la suicid, sfârșind sub roțile unui tren. Nu se mai știe nimic de Elena Dobroșinschi-Malai, autoarea volumelor de versuri ”*Picături de rouă”* (1920), „*Melodia mâhnirii”* (1932), „*Murmur de izvoare”* și a două volume de proză - „*Câmpia durerii”* (1940) și „*Pe treptele visării” (1940). Fiul ei a transmis scriitorului Iurie Colesnic pagini de amintiri, în care se precizează: *„A fost o promotoare ferventă pentru alipirea la România. Avea o cicatrice deasupra sânului stâng, și ne povestea că, într-o comună unde lucra învățătoare, a ținut o adunare cu sătenii, vorbindu-le de alipirea la România, iar un rusofon i-a aruncat un colț de sapă ruptă, care a rănit-o”*. 

În 1940, această scriitoare de spirit românesc dispare fără urmă. La fel, dispare în 1944 scriitoarea **Iulia Dicescu-Siminel**, președinta Societății Ortodoxe Naționale a femeilor române din Chișinău, autoarea studiului 'Cântece moldovenești din Basarabia' (1933). În introducerea studiului, ea explică faptul că dorește să analizeze cântecele basarabene „*din punct de vedere etnic, literar și muzical*”, mizând pe componenta lor identitară și demonstrând că acestea sunt parte componentă a patrimoniului folcloric românesc. 

În 1941, este eliminat un alt scriitor tânăr, prozatorul **Ioan Sulacov**, autorul romanelor „*Însemnările unui flămând*” (1937), „*Studentul din Bugeac*” (1938), „*Fiul poporului*” (1939).

Cazurile tragice de eliminare a elitei românești sunt nenumărate. Folcloristul **Petre Ștefănucă** este arestat de NKVD în 1940-1941, acuzat inclusiv de „*naționalism*”, „*românofilism*” și atitudine antisovietică, condamnat inițial la moarte, apoi pedeapsa i-a fost comutată la 10 ani de lagăr. A murit la 12 iulie 1942 într-o colonie pentru deținuți politici din RASS Tătară. 

Scriitorul **Mihail Curicheru**, poetul, publicistul și traducătorul **Alexandru Terziman** sunt arestați și trimiși în Siberia, de unde n-au mai revenit. Scriitorul **Alexandru Tambur**, autorul cutremurătorului volum „*Spre Golgota”* (1939), în 1952 este întemnițat și trimis în Siberia. 

Trimiși în Siberia sunt și criticul literar **Emil Gane**, traducătorul și scriitorul **Petru Stati**. Poetul **Dimitrie Iov**, autorul volumului „*Covor basarabean”*, este arestat în 1945 și moare după 14 ani la pușcăria de la Aiud. 

**Pan Halippa, Vasile Țepordei, Sergiu Matei Nica, Sanda Lesnea, Petru Stati, Nicolae Țurcanu, Boris Baidan, Leonid Grigoriu, Constantin Bobeică** sunt alți valoroși oameni de cultură, executați în închisori sau exilați în Siberia și în Kazahstanul de Nord. 

Scriitorul **Alexei Marinat** e suspectat de românism (i s-a descoperit un jurnal) și condamnat. Marinat a fost judecat pentru 10 ani și a stat opt ani, până la moartea lui Stalin. La fel și **Andrei Ciurunga** este arestat în 1950 și trimis pentru patru ani la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră pentru volumele sale de versuri dedicate Basarabiei, iar în 1958 e din nou arestat și condamnat la 18 ani de muncă silnică. 

La fel și **Nicolae Țurcanu** face 10 ani de detenție deoarece a scris poezia „*Salutarea noastră*”. Fac ani grei de pușcărie luptătorii pentru eliberare națională **Alexandru Usatiuc, Valeriu Graur, Alexandru Șoltoianu, Ilie Ilașcu, Tudor Țopa, Alexandru Leșco, Alecu Reniță** și mulți, mulți alți intelectuali, luptători pentru cauza națională. 

Dacă nu au fost torturați în pușcării, exilați în Siberia, în perioada 1940-1941, o mare parte din cărturarii basarabeni au luat calea refugiului peste Prut.

![](https://storage.radiomoldova.md/images/ab0965fc-3d11-4479-8975-406c4fbe03fd.jpg)

**Ce a însemnat acest lucru pentru Basarabia?**

*„În 1944, în județul Bălți, din 2.180 de profesori de toate gradele au rămas 129, în județul Cahul, din 1.286 au rămas 10, în județul Soroca, din 980 au rămas 18, în orașul Bălți, din 240 au rămas 13, în orașul Chișinău, din vreo 500 au rămas 70”*, scria „*Sovetskaia Moldavia”* pe 23 februarie 1991.

Câtă limbă română și conștiință identitară putea duce această Basarabie postbelică, mutilată ideologic, marcată de sărăcie, teroare, frică, nedreptate?

Realitățile sunt cu atât mai grave, cu cât nu vorbim de câțiva ani, ci de decenii de genocid cultural și uman. Nimicirea spiritului românesc, lichidarea memoriei istorice era un program de stat, cu liniile de forță ale urmăririi și terorii bine fixate. Ținta principală a acestui asediu a fost, întâi și întâi, conștiința lingvistică, care este temelia spiritualității unui popor. 

Himera limbii moldovenești diferite de limba română bântuie în Basarabia încă de pe timpul țarismului (1812-1918). **Lidia Codreanca**, studiind arhivele a descoperit că funcționarii țariști aveau indicații secrete de a înrădăcina în Basarabia „*un dialect apropiat limbii slave”*. Cum bine știm, imediat după Unirea principatelor (1859) în Basarabia s-a interzis utilizarea glotonimului „*limba română*”.

În fața acestei cumplite nedreptăți, intelectualii vremii, cei cu o coloană vertebrală fermă, nu au putut să rămână muți cu desăvârșire. Nu erau niște naivi, știau la ce risc se expun, mulți au tăcut, s-au pierdut în neantul istoriei, dar cei mai curajoși n-au ezitat să ia atitudine.

Dacă studiem documentele din arhivele sovietice aflăm lucruri uluitoare. Vorbeam despre gesturile de curaj ale intelectualilor și despre cantitățile uriașe de risc pe care și-l asumau aceștia în vremuri de mare teroare ideologică. 

În stenograma Plenarei din 1959 a RSSM, aflăm cât de gravă era *„culpa intelectualilor*” **Vasile Coroban, Efim Levit, Nicolae Romanenco, Petru Cărare, Ion Vasilenco, George Meniuc** pentru că manifestau *„devieri ideologice*”. La această plenară au fost aspru criticați și sancționați. Despre efectele și consecințele Congresului al III-lea al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească (14-15 octombrie 1965) istoricii Gheorghe Cojocaru și Vasile Bahnaru au scris o carte. Din studiile și materialele expuse, vedem cum a fost reluată problema dezvoltării limbii, a îmbunătățirii manualelor și, principalul – problema revenirii la grafia latină. Imediat Congresul a fost etichetat drept naționalist, au urmat înăsprirea cenzurii, interdicții de publicare, închiderea librăriei „*Drujba*”, care vindea carte românească.

Într-o scrisoare a lui Vladimir Beșleagă către Andrei Țurcanu, scriitorul povestește cât de grav au resimțit cu toții atunci că urmează „*pieirea definitivă*”. După răsunătorul Congres, precum și în anul invaziei armatelor Pactului de la Varșovia asupra Pragăi... „*am simțit noi că vine asupra noastră valul negru al întunericului totalitar... Dar mai era ceva: atunci a fost lansată ideea-program diabolică de CREARE A UNEI COMUNITĂȚI NOI, POPORUL SOVIETIC, a cărui scop era trecerea prin malaxorul deznaționalizării a tuturor popoarelor imensei Uniuni Sovietice”*.

Andrei Țurcanu leagă această mărturisire de „*o unitate de spirit*” ce există în piesa „*Doina”* de Ion Druță și „*Viața și moartea nefericitului Filimon”* a lui Beșleagă, ambele scrise în 1968. Ambele sunt unite de *„un acut sentiment al lumii «sărite din țățâni»”* și *„trimit la o debusolare a temeiurilor lumii”.* ”*Viața și moartea...”* este publicat abia după ce 18 ani a zăcut în sertar. Tot atunci, piesa lui Druță „*Doina/Semănătorii de zăpadă”* nu se joacă la Chișinău, spectacolul ”*Radu Ștefan întâiul și ultimul”*, după piesa lui Aureliu Busuioc - „*o parabolă comică a setei de putere și a provizoratului puterii” - se suspendă, ansamblul „*Noroc”* este desființat.

Literatura scrisă în Basarabia necesită obligatoriu o lectură contextualizantă, o evaluare și interpretare a ei ca „*fenomen sociologic, politic și estetic. E fatalitatea istoriei ca Basarabia să fie percepută astăzi separat, ca o curiozitate regională, foarte particulară în dezvoltările ei tematice și stilistice. Iată de ce mă gândesc să-mi intitulez o viitoare carte pe acest subiect Regiunea Literară Autonomă Basarabia”*, scrie Andrei Țurcanu.

Abia după ’89, limba română și-a reintrat în drepturi, eveniment precedat și impulsionat de celebra în 1988 – scrisoare a celor 66. Semnatarii apelului din *„Învățământul public“*, la 17 septembrie 1988 — filologi, scriitori, savanți, artiști etc. — cereau revenirea la alfabetul latin, stoparea experimentului *„limba moldovenească“* și acordarea limbii române statutului de limbă oficială. Acest gest de o neobișnuită îndrăzneală și curaj, a adunat energiile naționale într-un singur crez, care a culminat cu Marea Adunare Națională din 1989.

![](https://storage.radiomoldova.md/images/c8c924f8-0f92-4b2a-8070-5cc1db1410bf.jpg)

**A durat până i s-a făcut dreptate, totuși, limbii române...**

Da, când războiul părea câștigat, Declarația de Independență stipulând faptul că denumirea corectă a limbii noastre e limba română, falanga comunistă a conducerii de stat a opus o rezistență teribilă. De acolo, din structurile politice de sus, agrariene și socialiste, se întețește atacul în adresa limbii române. Intelectualii se văd nevoiți să reia argumentele științifice. Congresul al IV-lea al Filologilor Români de la Timișoara (iunie 1991), Conferința internațională de la Cernăuți (ed. I, mai 1991, ed. a II-a, mai 1992), Conferința națională de filologie Iași-Chișinău (ed. I, 28-31 august 1991) adoptă rezoluții, care cer să fie consfințit glotonimul limba română în Constituția RM.

Amintesc, în special, de Rezoluția Congresului al V-lea al Filologilor Români (Iași-Chișinău, 6-9 iunie 1994), care a antrenat filologi de la Institutul de Filologie Română „*Al. Philippide*” din Iași, Institutul de Lingvistică al Academiei de Științe a Moldovei, universitari de la USM. Primul punct din Rezoluția adoptată a fost următorul: *„Se va înainta Parlamentului Republicii Moldova Apelul prin care se afirmă necesitatea respectării adevărului științific privind istoria și esența limbii române: Limba română este unica reprezentantă actuală a latinității orientale, oriunde ar fi întrebuințată ca limbă de stat, limbă de cultură, limbă de comunicare, își are fixată identitatea, definitiv, printr-o singură denumire – limba română – și are un singur alfabet în măsură să-i exprime esența și să-i asigure funcționarea în condiții optime – alfabetul latin”*.

În 1995, Institutul de Lingvistică organizează o Conferință științifică cu genericul „*Limba română este numele corect al limbii noastre”*, ce și-a ținut lucrările în incinta Parlamentului, antrenând filologi, istorici, juriști, filosofi din spațiul autohton, dar și doi romaniști notorii din fosta URSS, pe Rajmund Piotrowski de la Universitatea Pedagogică „A.I. Herzen” din Sankt Petersburg și prof. dr. Stanislav Semcinski, de la Universitatea Națională „Taras Șevcenko” din Kiev. 

Eforturile savanților s-au dovedit a fi zadarnice. 

Agrosocialiștii și interfrontiștii au respins, în ședința Parlamentului din 9 februarie 1996, inițiativa legislativă a Președintelui Mircea Snegur cu privire la modificarea art. 13 și 118 din Constituția R. Moldova, ceea ce reprezenta o sfidare grosolană a adevărului științific, a mediului academic, a bunului simț.

Au trebuit să treacă încă decenii până a fi scos din Constituție acel articol 13 rușinos și introdus glotonimul „*limbă română”* în locul așa-zisei *„limbi moldovenești”.* Meritul îi revine președintei Maia Sandu și guvernării proeuropene, care repun raportul nostru cu istoria și memoria culturală într-un regim al normalității.

**Cum s-a desfășurat trecerea efectivă a școlilor la grafia latină la începutul anilor ’90 și cât de anevoios a fost acest proces pentru elevi și profesori?**

Anii ’90 au adus limba română, în veștmintele ei latine, la ea acasă. Bineînțeles că profesorii și elevii au trebuit să învețe în regim alert să se racordeze la exigențele limbii române cu alfabet latin.

N-a fost însă deosebit de greu, întrucât în școlile moldovenești se preda și se învăța limba franceză și trecerea la o altă limbă romanică s-a făcut firesc.

În plus, mulți moldoveni făcuseră școala *„la români*” și cunoșteau alfabetul latin.

Dacă limba rusă a fost impusă prin decizii politice, limba română a fost un vis împlinit al celor care în această parte de lume gândesc și simt românește.

**Care sunt pericolele și provocările cu care se confruntă limba română în Republica Moldova în prezent și ce semnificație profundă are datoria noastră de a o vorbi corect?**

Limba română este asediată în continuare de limba rusă, care în acest spațiu are un rol ideologic, perturbator. Un atac în adresa limbii române este și neștiința, absența culturii lingvistice a multor vorbitori români din Republica Moldova. 

Mă refer la calchieri, fonetisme improprii limbii române, expresii mixte ruso-române-americane, formule greșite, învechite, din trista tradiție a limbii de lemn. E plin orașul Chișinău de inscripții, precum celebra *„Ne-am deschis”* pe toate magazinele și tarabele noi sau pe autobuze, și nu numai, citim „*plecări la Italia*”, „*plecări la Spania*” și multe alte sintagme și formulări caraghioase.

Cert e că raportul nostru cu istoria e încă nerezolvat până la capăt. De aceea, responsabilitatea noastră de-a ne vorbi corect limba, de-a o proteja, e aici, poate, și mai mare decât în alte părți.

Respectul pentru limba română e, implicit, un omagiu pentru toți românii care au trudit la temelia culturii române – filologi, profesori, oameni de artă etc. –, e cinstirea memoriei scriitorilor și artiștilor care au îmbogățit patrimoniul național cu opera lor, e unicul act de justiție pe care-l putem face în numele tuturor martirilor pentru limba română.

**Doamnă Nina Corcinschi, vă mulțumim pentru interviu!**

**CITIȚI ȘI:**

- [„Independența nu a căzut din pod”: Culisele scrierii și votării „actului de naștere” al R. Moldova, la 35 de ani distanță](https://moldova1.md/p/84032/-independenta-nu-a-cazut-din-pod--culisele-scrierii-si-votarii-actului-de-nastere-al-r-moldova-la-35-de-ani-distanta)

- [Deputații din Parlamentul Independenței: „R. Moldova a fost cea mai curajoasă în lupta împotriva reanimării Uniunii Sovietice”](https://moldova1.md/p/84001/deputatii-din-parlamentul-independentei--r-moldova-a-fost-cea-mai-curajoasa-in-lupta-impotriva-reanimarii-uniunii-sovietice-)

- [Participanții care vor obține note de 9 și 10 la Marea Dictare Națională vor primi premii](https://moldova1.md/p/84154/participantii-care-vor-obtine-note-de-9-si-10-la-marea-dictare-nationala-vor-primi-premii)