---
title: "Revista presei interbelice: Râurile își păstrează numele timp de secole, chiar dacă populațiile se schimbă"
url: https://radiomoldova.md/p/84655/revista-presei-interbelice-raurile-isi-pastreaza-numele-timp-de-secole-chiar-daca-populatiile-se-schimba
published: 2026-09-08T13:27:18Z
language: ro
author: "Redacția  TRM"
section: "Revista presei"
source: radiomoldova.md
---

# Revista presei interbelice: Râurile își păstrează numele timp de secole, chiar dacă populațiile se schimbă

> Ziarul Lui Onisifor Ghibu, România Nouă continua cercetarea toponimiei Basarabiei și explica de ce numele apelor sunt de origini atât de diferite. Râurile își păstrează numele timp de secole, chiar dacă populațiile se schimbă.

![](https://storage.radiomoldova.md/images/285bf90c-2207-472f-b1ea-b2e09e884f8a.jpg)

Ziarul Lui Onisifor Ghibu, *România Nouă* continua cercetarea toponimiei Basarabiei și explica de ce numele apelor sunt de origini atât de diferite. Râurile își păstrează numele timp de secole, chiar dacă populațiile se schimbă.

Autorul considera posibil cumane nume precum Covurlui, Călmățui, Bâc și Ichel, iar despre Chișinău, Orhei și Tighina presupunea o origine cumană sau, mai probabil, tătară. 

Foarte interesantă este explicația numelor românești de sate. Costești, Petrești, Miclești, Budești sau Pănășești proveneau de regulă din numele unui boier ori al unei familii de răzeși. Cele terminate în -eni sau -ani puteau arăta locul de origine al întemeietorilor: Chetroseni, Codreni, Ciulucani. Iar altele descriau pur și simplu locul, precum Curătura sau Ocnița.

Autorul sublinia că numele românești erau foarte numeroase în Basarabia și formau majoritatea în județele din centru. Și mai pitorești sunt explicațiile numelor de origine cumano-tătară din sud. Autorul traducea: Beșalma – „Cinci meri”, Almalia – „Valea merilor”, Karakui – „Fântâna adâncă/neagră”, Karagaci – „Ulmul”, Hancâșla – „Câșla Hanului”, iar Erdek Burnu – „Cioc de rață”.

Tot Ziarul *România Nouă* titra: „Doi miniștri ai României, primiți la Chișinău".

Soseau la Chișinău doi membri ai Guvernului: generalul A. Văleanu, ministrul Comunicațiilor, și Ioan Lupaș, ministrul Sănătății Publice. Peronul gării era, scria ziarul, *„tixit de public”*, printre cei veniți fiind ministrul Basarabiei Sergiu Niță, primarul Sebastian Teodorescu, generalul Scărișoreanu, Daniel Ciugureanu, Onisifor Ghibu, numeroși prefecți, parlamentari, profesori și medici.

Cei doi miniștri aveau însă scopuri diferite. Văleanu venea și pentru susținerea lui Sebastian Teodorescu la alegerile pentru Senat, iar Lupaș pentru inspectarea spitalelor și a situației sanitare din Basarabia.

El avea să viziteze Costiugeniul și redacția *„România Nouă”* care scrisese articolul și care menționa precum că ministrul se îngrijora de concurenta neloială a presei minoritare și lăuda ziarul pentru luptă civică și culturală, iar Văleanu urmă să viziteze Camera de Comerț și gara Chișinău, unde s-a discutat inclusiv despre exportul fructelor basarabene în Polonia.

Ziarul compara și situația sanitară a Basarabiei din perioada Imperiului Rus cu cea de după Unire. Sub administrația rusă, Basarabia avea 112 medici, 203 agenți sanitari și subchirurgi și 80 de moașe. În 1926 ajunsese la 207 medici, 362 de agenți sanitari și subchirurgi și 136 de moașe.

Așadar, în câțiva ani, presa constata un plus de 95 de medici, 159 de agenți sanitari și 56 de moașe.

Titlul ziarului spunea totul: „Sub ruși și sub români – câteva cifre grăitoare”.

Călărașul apărea lăudabil în același ziar. În 1926, Regina Maria, în calitate de președintă a Comitetului pentru ajutorarea sinistraților din Bacău, făcea apel la populație pentru donații.

Șase liste de subscripție au ajuns și la Călărași, în Basarabia, unde doamnele Sofia Scigliatiev și Caliapi Teodorescu au mers din casă în casă pentru a strânge bani.

Presa nota că rezultatul *„a întrecut orice așteptare”*. Un exemplu de solidaritate de acum 100 de ani: de la Călărași, din Basarabia, se strângeau bani casă cu casă pentru sinistrații din Bacău.
 
**Autor: Dan Melnic**