---
title: "Revista presei interbelice: Ziarul „România Nouă”, înființat la Chișinău, ajungea la numărul 100"
url: https://radiomoldova.md/p/86134/revista-presei-interbelice-ziarul-romania-noua--infiintat-la-chisinau-ajungea-la-numarul-100
published: 2026-09-29T10:35:17Z
language: ro
author: "Elena Munteanu"
section: "Revista presei"
source: radiomoldova.md
---

# Revista presei interbelice: Ziarul „România Nouă”, înființat la Chișinău, ajungea la numărul 100

> Pe 29 septembrie 1926, ziarul „România Nouă”,  înființat la Chișinău de Onisifor Ghibu, în ianuarie 1918, ajungea la numărul 100. Pan Halippa îi dedica o poezie, intitulată „La «centenarul» României Nouă”

![](https://storage.radiomoldova.md/images/5a41d9ce-8938-4ead-b45f-ba8cc902c6f8.jpg)

Pe 29 septembrie 1926, ziarul **„România Nouă”**,  înființat la Chișinău de Onisifor Ghibu, în ianuarie 1918, ajungea la numărul 100. Pan Halippa îi dedica o poezie, intitulată *„La «centenarul» României Nouă”*

![](https://storage.radiomoldova.md/images/339b1087-1a9f-4985-88d1-341c9f6c52f2.jpg)

*„Trei directori în două luni la Teatrul Național din Chișinău”* – titra la aceeași dată ziarul **„Dimineața”**. Articolul scria despre o adevărată *„criză de direcție”* la instituția teatrală din Chișinău. 

În numai două luni, s-au succedat George Topîrceanu, care a renunțat la funcție după dificultățile întâmpinate, Ioan Peretz, rămas aproximativ două săptămâni, și Ioan Livescu, a cărui numire a fost contestată de parlamentarii basarabeni. 

Ziarul avertiza că în tot acest timp *„instituția suferă”*. Teatrul avea nevoie de un director stabil, de un ansamblu bun și de sprijinul Bucureștiului, mai ales pentru că trebuia să joace nu doar la Chișinău, ci și în celelalte centre ale Basarabiei.

O referire frumoasă se făcea la publicul chișinăuian de acum 100 de ani. Acesta era descris drept *„pretențios, cunoscător al artei”*, dispus să plătească oricât pentru un spectacol făcut cu adevărat bine. Din articol aflăm că deschiderea stagiunii a fost amânată pentru luna noiembrie.

În 1926, vizita Reginei Maria în Statele Unite stârnea un interes uriaș. Un corespondent din New York menționa în ziarul **Dimineața** că turneul readusese România în atenția cercurilor intelectuale americane.

Regina primea invitații de la universități, academii militare, cercuri literare și artistice. Printre ele era și prestigioasa Universitate Princeton, unde activa istoricul Herbert Adams Gibbons, prezentat drept un mare prieten al României. 

Una dintre cele mai spectaculoase invitații venea de la un institut din New York, care propunea în cinstea Reginei Maria un banchet de 2.000 de persoane, la care urmau să participe personalități ale vieții politice, universitare, științifice și financiare americane.

![](https://storage.radiomoldova.md/images/431adc80-b69f-4906-97ef-1b2d40392098.jpg)

Acum 100 de ani, Regina Maria era printre cei mai relevanți ambasadori de imagine pe care îi avea România în lume: 

*„Călătoria M. Sa Regina noastră Maria urma să Imbarce pe un transatlantic, într'un port din nordul Franței, la 12 Octombrie”*. 

Durata călătoriei era programată pentru trei luni. Astăzi, la o sută de ani distanță, o stradă din New York, Manhattan poartă numele reginei României –  „The Queen Marie of Romania Corner”, la intersecția dintre Third Avenue și East 38th Street, în apropierea reprezentanței diplomatice a României la ONU.

Același ziar mai nota că exportatorii de fructe din Basarabia erau revoltați după negocierile cu Polonia. O comisie română obținuse reducerea taxelor poloneze de import, dar acordul trebuia aprobat de guvernul român, iar aprobarea întârzia.

Întârzierea lovea direct în exportul de struguri. Basarabia trimitea în mod obișnuit 200–300 de vagoane de struguri, însă sezonul era deja pe sfârșite, iar exportatorii estimau pierderile la aproximativ 60 de milioane de lei.

Mai exista și pericolul ca, fără reducerea taxelor, să nu mai poată fi exportate nici merele, ceea ce ar fi însemnat alte 40–50 de milioane de lei pierderi.

Acum 100 de ani, fructele basarabene aveau piață în Europa, exportatorii se plângeau însă că birocrația risca să-i lase cu marfa acasă.

**Autor: Dan Melnic**