--- title: "VIDEO | „Pentru un cuvânt erai deportat”: Ion Bodrug, despre exilul în Buriatia, în „Busola Memoriei”" url: https://radiomoldova.md/p/86994/video--pentru-un-cuvant-erai-deportat--ion-bodrug-despre-exilul-in-buriatia-in-busola-memoriei- published: 2026-10-11T06:35:00Z language: ro author: "Dumitru Petruleac" section: "Social" source: radiomoldova.md --- # VIDEO | „Pentru un cuvânt erai deportat”: Ion Bodrug, despre exilul în Buriatia, în „Busola Memoriei” > Familia lui Ion Bodrug a fost deportată în Buriatia ( Republica Socialistă Sovietică Autonomă Buriat-Mongolă în cadrul RSFS Rusă), în noaptea de 6 spre 7 iulie 1949, după ce soldații au intrat în casa unor tineri căsătoriți și le-au dat o jumătate de oră să-și strângă lucrurile. Mama, însărcinată, a făcut drumul de o lună în vagoane de vite, la temperaturi de 30 până la 40 de grade. Ion Bodrug povestește, în cel de-al treilea episod din seria „Busola Memoriei”, difuzată la Moldova 1, cum a fost scoasă familia din casă, cum a supraviețuit în exil și cum a arătat întoarcerea acasă. ![](https://storage.radiomoldova.md/images/7f3dfe24-0c16-454f-8806-5d313a92c9e7.jpg) Familia lui Ion Bodrug a fost deportată în Buriatia ( Republica Socialistă Sovietică Autonomă Buriat-Mongolă în cadrul RSFS Rusă), în noaptea de 6 spre 7 iulie 1949, după ce soldații au intrat în casa unor tineri căsătoriți și le-au dat o jumătate de oră să-și strângă lucrurile. Mama, însărcinată, a făcut drumul de o lună în vagoane de vite, la temperaturi de 30 până la 40 de grade. Ion Bodrug povestește, în cel de-al treilea episod din seria **„Busola Memoriei”**, difuzată la Moldova 1, cum a fost scoasă familia din casă, cum a supraviețuit în exil și cum a arătat întoarcerea acasă. **Noaptea deportării: „Le-au spus, gătiți-vă, că sunteți deportați”** Potrivit relatărilor părinților, nimeni nu știa ce urmează. Tinerii căsătoriți dormeau când, în jurul orei 4 sau 5 dimineața, au auzit bătăi în poartă. *„N-a știut nimeni nimic pe 6 spre 7 iulie 1949. Nu au fost înștiințați absolut deloc. Erau tineri căsătoriți, dormeau. La orele 4 sau 5 dimineața s-au auzit bătăi în poartă, în ușă. Erau deja înconjurați de militari”*, povestește Ion Bodrug. Casa era înconjurată de militari, iar alături de ei se afla reprezentantul puterii sovietice din sat. Familiei i s-a dat o jumătate de oră pentru a lua strictul necesar. *„Maică-mea s-a speriat grozav, a început să plângă, nici nu știa ce să strângă, ce să ia. Nu le-au spus nimic. Le-au spus: gătiți-vă, că sunteți deportați, voi sunteți pe lista de culaci. Vă confiscăm toată averea și, ca culaci, sunteți deportați”*, spune el. Din satul părinților săi au fost deportate în aceeași noapte peste 70 de persoane. Familia a ales să ia câteva lucruri simple: o strachină, linguri, fasole și făină. Bunica lui Ion Bodrug și doi frați ai tatălui se aflau și ei pe listă, dar au reușit să fugă, după ce au fost avertizați. Tatăl, tânăr căsătorit, nu a crezut că va ajunge pe aceeași listă. Oamenii au fost urcați în mașini și duși la Bălți, unde au fost ținuți două sau trei zile, înconjurați de militari, până când au fost adunați deportații din toate satele. *„Ei au fost foarte speriați, vă spun, foarte tare. Vă imaginați când ți se spune că ți se confiscă totul și te duci într-o direcție necunoscută? Închipuiți-vă starea omului atunci*”, afirmă Ion Bodrug. **Un drum de o lună în vagoane de vite** Direcția era Siberia, dar oamenii nu aveau cum să știe. Deportații au fost îngrămădiți în vagoane de marfă, cu paie pe jos, în plină vară. *„Închipuiți-vă 30 și ceva de grade, 40 de grade, căldură, mâncare practic nimic, apă rar de tot, vagoane de vite, jos niște paie. Erau și copii, și bătrâni, oameni în vârstă luați, de 60, de 70 de ani. S-au născut copii chiar și în tren”*, își amintește el. Potrivit lui, foarte mulți au murit pe parcurs. Trenul îi ținea uneori două sau trei zile pe loc, fără hrană și fără apă, iar în vagoane căldura devenea insuportabilă. *„Oamenii au trecut prin niște chinuri pe care nu știu dacă generația de astăzi le-ar putea îndura”*, spune Ion Bodrug. Au ajuns prin august, în stația Onohoi, raionul Zaigraev din Buriatia. Acolo li s-a spus că pâinea o primește doar cine merge la lucru. **„Încărca vagonul singur, pentru o bucată de pâine”** Tatăl, care la început a refuzat două zile să iasă la muncă, a înțeles repede că nu are alternativă. A început să încarce vagoane cu lemn. *„Închipuiți-vă bârna aceea, s-o iei în spate, de unul singur, nu în doi. Încărca vagonul singur, pentru o bucată de pâine. Îmi spunea că primea 200 sau 300 de grame”*, povestește el. Familia a fost cazată într-o baracă lungă, cu câte o cameră mică pentru fiecare familie. *„Era un șopron lung de vite, cam așa arăta baraca, și câte o cameruță. Apa afară, înăuntru nimic. Noaptea, ploșnițele. Mâncare slabă”*, descrie el. Sora lui mai mare s-a născut pe 4 februarie, în plin ger de 45 de grade. Potrivit lui, personalul medical din spital era format din deportați, printre care oameni din țările baltice și din Polonia. Primii ani, până la moartea lui Stalin, au fost cei mai grei. *„Primii trei până la cinci ani, până a murit Stalin, a fost dezastru acolo. N-a fost viață, a fost chin. După aceea, un pic s-au mai normalizat”*, spune Ion Bodrug. **O casă construită noaptea, cu spatele** Tatăl nu a rămas mult în baracă. După programul de lucru, noaptea, își căra singur materialele pentru casă. *„Tata nu a stat mult în baracă. Venea seara de la lucru, mânca și toată seara, noaptea după lucru, până la 12, ducea cu spatele bârnele și scândurile la locul unde construia casa. Cu spatele, nu cu mașina, nu cu tractorul, singur el și scândura”*, povestește fiul. Rezultatul a fost o casă pe care Ion Bodrug și-o amintește cu mândrie. *„O casă extraordinar de frumoasă, cu trei odăi, cu verandă, cu sobe. Noi, aici în Moldova, nu am făcut casă ca acolo”*, spune el. Familia a ajuns să țină porci și 25 sau 30 de capre, iar laptele de capră a fost mult timp baza alimentației copiilor. Moldovenii deportați s-au ținut aproape unii de alții. Tatăl lua pâinea cuvenită și o împărțea, în special bătrânilor care nu mai puteau sta la rând. *„Moldovenii, între ei, au fost foarte uniți, s-au ajutat. Se construia casa unuia, după aceea la celălalt, mână la mână, și au construit biserică, au făcut altar. Preotul făcea cununii, botezuri, nunți”*, spune el. Dar dorul de casă rămânea. *„Vă arăt în dosar câte scrisori au fost scrise de părinți, de frați. Toate au primit refuz, refuz”*, spune Ion Bodrug. Copiii creșteau fără limba română. *„Eu vorbeam buriată și rusă. Când am venit în Moldova, trei luni de zile am vorbit în buriată și rusă, româna nu o știam*”, își amintește el. **Întoarcerea: casa demolată și o copilărie cu sapa în mână** Ordinul de eliberare a ajuns în Buriatia mai târziu decât în alte regiuni. *„La noi, în Buriatia, ordinul de eliberare a ajuns în 1959, la sfârșitul anului”, spune el. Mulți deportați nu au mai revenit: s-au căsătorit acolo și au făcut familii mixte. Casa au demolat-o. Când ne-am întors, într-un șopron am trăit vreun an de zile, până ne-am mutat într-o casă. Și a trebuit să iei totul de la zero”*, povestește el. Familia a adus cu ea icoana de cununie, pe care Ion Bodrug o păstrează și astăzi acasă. Rudele i-au primit cu dragoste, dar unii consăteni, spune el, îi priveau cu frică și rușine. Copilăria a rămas grea și după întoarcere. *„Eu, din clasa întâi, de la 8 ani, sapa nu am mai lăsat-o din mână până la armată, până în 72. Hectare de sfeclă, de porumb și așa mai departe. Am avut o copilărie foarte grea”*, spune el. **„Frica a intrat în măduva oaselor”** Ion Bodrug consideră că foametea și deportările au făcut parte dintr-o politică de intimidare a populației. *„Foametea a fost organizată. Lumea nu voia să între în colhozuri, trebuia speriată, întâi prin foamete, pe urmă prin deportări. Numai prin teroare și prin frică. Frica asta a rămas la mulți încă. Frica a intrat în măduva oaselor”*, afirmă el. Le califică drept *„genocid*”, menit să facă oamenii să trăiască numai în frică. El vorbește și despre nostalgia față de perioada sovietică. *„Mă mir de nostalgia asta după Uniunea Sovietică. Când plecai după ceva bun, nu găseai o încălțăminte bună, un costum bun”*, spune Ion Bodrug. Mai spune că apartamentele nu erau gratuite: a așteptat 15 ani, a locuit într-o cameră de cămin de 14 metri pătrați, cu un copil mic. *„Apartamentele gratuite, nu e adevărat, fiindcă noi am lucrat pentru ele. Libertatea înseamnă să pot discuta liber, să pot pleca unde vreau. Mi-am luat bilet și am plecat în Italia, în Egipt. Poți să te exprimi, să-ți spui părerea, nu știi că vei fi urmărit și dus iarăși în Siberia. Pentru un cuvânt erai deportat”*, spune el. Mesajul lui pentru tineri este să cunoască istoria. *„Să studiem foarte bine trecutul și să nu repetăm greșelile care s-au făcut atunci. Să nu vă mai gândiți că a fost bine la timpurile alea. Nu a fost bine. Gândiți-vă să mergem înainte”*, spune Ion Bodrug. **Episoadele din seria „Busola Memoriei” pot fi urmărite în zilele de miercuri, joi, vineri și sâmbătă, începând cu ora 21:50, la postul public de televiziune Moldova 1.** **CITIȚI ȘI:** - [VIDEO | „Aruncau pe geam copiii care mureau”: Noi mărturii cutremurătoare despre deportările sovietice, în „Busola Memoriei”](https://moldova1.md/p/87264/video--aruncau-pe-geam-copiii-care-mureau--noi-marturii-cutremuratoare-despre-deportarile-sovietice-in-busola-memoriei-) - [VIDEO | Ion Harti, copilul care a supraviețuit deportărilor și foametei fără părinți: „Când mă duc la Batâr, merg în pădure și cuprind copacii”](https://moldova1.md/p/87176/video--ion-harti-copilul-care-a-supravietuit-deportarilor-si-foametei-fara-parinti--cand-ma-duc-la-batar-merg-in-padure-si-cuprind-copacii-?fbclid=IwY2xjawU1ziBleHRuA2FlbQIxMQBwZG9mBWJyaWQRMVcxQk03a3NXVWRUV05vZlNzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEeXsuLsfhLRxp0DPdYTar6FwI7MxBjKg2Dx0nSsm44qp4alyEKjYJa611tEbM_aem_yLEsesCAh7-BBgBwAiIQYA) - [Harta suferinței: Cifrele dureroase descoperite de un programator în arhivele deportărilor](https://moldova1.md/p/82030)