---
title: "Corespondență Dan Alexe | „Strategia Arctică” a UE: Europa își descoperă Nordul"
url: https://radiomoldova.md/p/87676/corespondenta-dan-alexe--strategia-arctica-a-ue-europa-isi-descopera-nordul
published: 2026-10-20T05:15:43Z
language: ro
author: "Dan Alexe"
section: "Externe"
source: radiomoldova.md
---

# Corespondență Dan Alexe | „Strategia Arctică” a UE: Europa își descoperă Nordul

> Marți, 20 octombrie, Comisia Europeană își prezintă noua strategie pentru Arctica. Indiciul cel mai interesant stă deja în titlu: documentul nu se va mai numi doar „arctic”. I se adaugă o etichetă mai largă, „Vecinătatea de Nord”. Bruxelles-ul descoperă, cu o oarecare întârziere, că are și un nord, nu doar un est și un sud.

![](https://storage.radiomoldova.md/images/7a1afc0a-59c2-4417-9409-a29f132ec27c.jpg)

Marți, 20 octombrie, Comisia Europeană își prezintă noua strategie pentru Arctica. Indiciul cel mai interesant stă deja în titlu: documentul nu se va mai numi doar „arctic”. I se adaugă o etichetă mai largă, „Vecinătatea de Nord”. Bruxelles-ul descoperă, cu o oarecare întârziere, că are și un nord, nu doar un est și un sud.

Prima strategie de acest fel, din 2021, vorbea mai ales despre climă, popoare indigene și cooperare științifică. Cea nouă, după varianta actuală pe care am putut-o consulta, se schimbă radical: în centru se află securitatea. Șefa diplomației UE, Kaja Kallas a anunțat-o încă din septembrie, la summitul arctic de la Rovaniemi, în Finlanda – orașul care se laudă că ar fi domiciliul oficial al lui Moș Crăciun. Doar că anul acesta Moșul are vecini neliniștitori.

Primul dintre ei este Rusia. Proiectul de strategie constată că Moscova „își reface constant prezența militară în Arctica” și folosește regiunea pentru a livra combustibil aflat sub sancțiuni, cu ajutorul faimoasei „flote fantomă”. Ambițiile Rusiei în Arctica nu sunt noi. În 2007, un batiscaf rusesc a coborât la peste patru kilometri sub Polul Nord și a înfipt pe fundul mării un drapel de titan. Gestul nu avea valoare juridică, dar mesajul a fost recepționat de toată lumea. Între timp, cablurile submarine din Marea Baltică au fost tăiate de mai multe ori, în incidente puse pe seama unor nave legate de Moscova. 

De aceea, Bruxelles-ul propune acum un „hub” pentru protecția cablurilor arctice și un program-pilot de supraveghere prin sateliții europeni Copernicus și Galileo, din 2027. Pe fundal se întrevede și China, tot mai apropiată de Rusia și tot mai interesată de rutele polare.

Al doilea vecin incomod este, paradoxal, un aliat. La începutul acestui an, Donald Trump a repetat că dorește Groenlanda, teritoriu autonom al Danemarcei, și i-a amenințat cu taxe vamale pe europenii care îl contraziceau. Apoi a dat înapoi, a anunțat la Davos un „cadru” de acord și s-a mulțumit cu o prezență militară americană sporită pe insulă. 

Strategia europeană evită cu grijă orice critică la adresa Washingtonului. Spune doar, diplomatic, că un „parteneriat previzibil” este esențial pentru securitatea transatlantică. Cine citește printre rânduri înțelege și ce lipsește.

Și aici apare marea ironie. Groenlanda, pe care Uniunea vrea acum s-o curteze, a fost primul teritoriu care a plecat din Comunitatea Europeană, cu mult înaintea britanicilor. Într-un referendum din 1982, groenlandezii au votat ieșirea, iar plecarea a devenit efectivă în 1985. Motivul? Peștele. Nu voiau să împartă zonele de pescuit cu flotele europene. Patru decenii mai târziu, Ursula von der Leyen a fost de două ori la Nuuk, iar UE și-a deschis acolo o reprezentanță și a promis 200 de milioane de euro pentru energie curată și tehnologii arctice.

Restul vecinilor nordici nu sunt mai simpli. Islanda a votat pe 29 august, cu aproape 53 la sută, împotriva reluării negocierilor de aderare la UE – din nou, peștele a cântărit greu. Norvegia, principalul furnizor de gaz al Europei de când a dispărut gazul rusesc, nu e deloc încântată că Bruxelles-ul își păstrează poziția împotriva noilor foraje în Arctica. Ministrul norvegian al energiei a răspuns scurt: „Norvegia decide asupra resurselor sale, nu UE.” Cât despre Canada, căreia Trump îi tot propune să devină „al 51-lea stat american”, ea descoperă și ea că Europa e un partener mai previzibil.

Ca o paranteză amuzantă, Danemarca și Canada au purtat zeci de ani un „război al whisky-ului” pentru o stâncă nelocuită din largul arctic al Canadei numită Insula Hans. Militarii danezi lăsau acolo o sticlă de akvavit, canadienii o înlocuiau cu whisky. Conflictul s-a încheiat în 2022, când insula a fost împărțită frățește în două. Rezultatul neașteptat a fost că Regatul Danemarcei are de atunci o scurtă frontieră terestră cu Canada, de un km lungime.

Asta e, de fapt, lecția noii strategii. Arctica nu mai e un frigider uitat la marginea hărții, ci o regiune în care se topește gheața și se încălzește geopolitica. Uniunea Europeană vrea să fie prezentă acolo cu sateliți, bani și summituri regulate. Rămâne de văzut dacă noua „Vecinătate de Nord” va fi o politică sau doar un titlu mai lung pe un document.

[Audio: https://trm.blob.core.windows.net/photos/da712a81-5ae4-4f50-8efc-1813e998865b.jpg](https://original.trm.md/video/definst/MP4:2026/10/20/Picatura-mari-20-Strategia-arctic-a-UE.m4a/playlist.m3u8)