--- title: "„Plângeam și noi, și publicul”. Istoria formației „Noroc”, care a cucerit URSS și a înfruntat cenzura sovietică" url: https://radiomoldova.md/p/88506/-plangeam-si-noi-si-publicul--istoria-formatiei-noroc--care-a-cucerit-urss-si-a-infruntat-cenzura-sovietica published: 2026-10-30T08:00:00Z language: ro author: "Redacția TRM" section: "Cultură" source: radiomoldova.md --- # „Plângeam și noi, și publicul”. Istoria formației „Noroc”, care a cucerit URSS și a înfruntat cenzura sovietică > De 60 de ani sunt pe scenă. Au cântat lumii întregi. Chitarele lor au răsunat în toată Uniunea Sovietică. Sunt artiștii care au trăit succesul, dar au simțit profund și durerea unor timpuri grele. Avem și astăzi „Noroc”. Istoria ne-a arătat că un cântec poate deveni câștigător în fața regimului. ![](https://storage.radiomoldova.md/images/9bc48c35-2924-4742-9e1c-a158a9563fef.jpg) De 60 de ani sunt pe scenă. Au cântat lumii întregi. Chitarele lor au răsunat în toată Uniunea Sovietică. Sunt artiștii care au trăit succesul, dar au simțit profund și durerea unor timpuri grele. Avem și astăzi „Noroc”. Istoria ne-a arătat că un cântec poate deveni câștigător în fața regimului. Formația „Noroc” este cel mai mare și dramatic exemplu despre cum a funcționat cenzura culturală în RSS Moldovenească în timpul epocii lui Leonid Brejnev. Am rezistat ca popor prin melodiile lui Mihai Dolgan. Partidul a închis uși. A interzis cântecul și limba română, dar ideologia lui n-a încăput în sufletul lui Mihai Dolgan, care, cunoscând suferințele Siberiei, a luptat cu demnitate și în toată perioada cât a ținut pe umeri „Norocul” țării noastre. **Cum s-a născut „Noroc”?** ![](https://storage.radiomoldova.md/images/ef25d525-5640-490f-a8db-48bdc700e0e5.jpg) În urmă cu 60 de ani, în 1966, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească lua naștere formația „Noroc”, care avea să devină una dintre cele mai cunoscute trupe din Uniunea Sovietică. Fondată de Mihai Dolgan, formația a cucerit publicul cu un stil muzical nou, în care se îmbinau rockul, jazzul și folclorul. Succesul său a atras însă și atenția autorităților comuniste, care au interzis trupa în 1970, considerând că repertoriul și comportamentul artiștilor contraveneau ideologiei sovietice. Povestea formației, marcată de deportări, cenzură și reveniri spectaculoase, este reconstituită prin mărturiile celor care au cunoscut-o și au făcut parte din ea. **De la deportarea în Siberia la fondarea formației „Noroc”** Povestea începe cu Mihai Dolgan, care a fost deportat în Siberia la vârsta de șapte ani, împreună cu familia. Acolo a învățat să cânte la armonică și apoi la acordeon, fără să cunoască notele muzicale. Experiența deportării avea să-i marcheze copilăria, precum și apropierea de muzică. *„Tata i-a cumpărat un cal alb și i-a zis: 'Micu, tu ai să înveți la București!'. În loc de București, a ajuns în Siberia. Mama, ca să-l salveze, l-a dus la stână și l-a ascuns într-o scârtă cu fân, dar l-au găsit soldații ruși și l-au deportat și pe el, la doar 7 ani”,* povestește Lidia Botezatu, soția compozitorului și membră a formației. După revenirea din exil, Dolgan a lucrat la Casa de Cultură din Sângerei, apoi a studiat contrabasul la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău. Ulterior, s-a alăturat Ansamblului de Tineret, fondat de Isidor Burdin, unde a început să îmbine muzica populară cu influențele jazzului și ale muzicii occidentale. Un rol decisiv în apariția formației l-a avut Alexandru Fedco, directorul Filarmonicii din Chișinău. Acesta l-a convins pe Mihai Dolgan să renunțe la ideea de a forma o trupă în orașul rus Penza și să-și realizeze proiectul acasă. *„Nu pot uita de Alexandru Fedco și n-o să-l uit vreodată. El a botezat 'Norocul'. A zis: 'Să fiți Noroc!'. E un cuvânt foarte bun”,* își amintește Lidia Botezatu. Primele activități ale formației au început în 1966, iar lansarea oficială a avut loc în 1967. Inspirat inclusiv de muzica trupei britanice *„The Beatles”,* Mihai Dolgan a creat un stil care se deosebea de repertoriul promovat la acea vreme în Uniunea Sovietică. ***„De ce plâng chitarele”,* piesa care a cucerit Uniunea Sovietică** ![](https://storage.radiomoldova.md/images/e99cd96a-0eac-4d25-906a-7ad52ba083ad.jpg) Succesul formației a venit odată cu lansarea pieselor „Cântă un artist”, „De ce plâng chitarele”, „Dor, dorule” și „Дети солнца”, înregistrate la casa de discuri sovietică „Melodia”, din Moscova. Cântecele au devenit cunoscute în întregul spațiu sovietic, iar formația a început să susțină concerte în numeroase orașe. Una dintre cele mai îndrăgite melodii, *„De ce plâng chitarele”,* s-a născut în timpul unei călătorii spre casa părintească a lui Mihai Dolgan. Fiul compozitorului, Radu Dolgan, povestește că tatăl său a început să fredoneze melodia în timp ce mergea cu o căruță pe un drum de țară. *„Cât mergea căruța pe drumul de țară, el a început să cânte melodia de la 'De ce plâng chitarele'. Deja când a venit la Chișinău, s-a întâlnit cu Efim Crimerman, care i-a zis: 'Mișu, eu am să-ți fac un text pe care o să-l cânte toată Uniunea Sovietică'”,* a povestit Radu Dolgan într-un interviu pentru Radio Moldova. Popularitatea trupei a crescut rapid. În 1969, „Noroc” a înregistrat un succes remarcabil la vânzarea discurilor, iar la festivalul internațional de la Bratislava a obținut Premiul „Simpatia publicului”. Concertele atrăgeau un număr atât de mare de spectatori, încât sălile deveneau neîncăpătoare. Ion Suruceanu, care s-a alăturat formației în 1968, își amintește că, în timpul unui spectacol din orașul ucrainean Hmelnițki, publicul a dărâmat gardul teatrului de vară pentru a putea asculta muzica trupei. *„Sala nu era mare, avea vreo 500 de locuri. Biletele erau toate vândute. După primele acorduri, gardurile nu mai erau. Gardurile erau la pământ și, în loc de 500 de locuri, se adunaseră 3.000 de oameni. Noi cântam mai departe”,* a relatat artistul. **De ce a fost interzisă formația „Noroc”** Popularitatea formației și stilul său modern au provocat nemulțumirea autorităților sovietice. Repertoriul, vestimentația și comportamentul artiștilor pe scenă erau atent supravegheate de structurile de partid, iar unele melodii au fost interzise. Printre acestea s-a numărat și piesa „Mama”, compusă de Mihai Dolgan pe versurile lui Andrei Strâmbeanu. *„Piesa aceasta se bucura de un mare succes. Dar a fost interzisă de Comitetul Central, care a spus că despre mamă trebuie să fie ceva vesel, și a interzis-o”,* povestește Lidia Botezatu. În septembrie 1970, prin Ordinul nr. 477, autoritățile au decis desființarea formației. În document se invoca *„încălcarea gravă a politicii privind repertoriul și a normelor de comportament ale artiștilor pe scenă, incompatibile cu obiectivele educației comuniste a tineretului”.* Potrivit mărturiilor păstrate de membrii trupei, decizia a venit după o serie de concerte la care reacția publicului depășise așteptările organizatorilor. Radu Dolgan susține că interdicția a fost impusă inclusiv la nivelul conducerii Ministerului Culturii de la Moscova. *„Furțeva a scris: 'Запретить!' (A interzice!). După asta, Ivan Bodiul a preluat ordinul și a spus: 'Voi nu mai aveți voie să fiți „Noroc”'. Și ei au plecat”,* povestește fiul compozitorului. Desființarea trupei a însemnat și pierderea posibilității de a activa la Filarmonica din Chișinău. Artiștii au fost nevoiți să-și continue cariera în alte republici sovietice. **Alungați de acasă, dar iubiți de public** După interdicție, membrii formației au ajuns la Filarmonica din Tambov, Rusia, apoi la cea din Cerkasî, Ucraina. Deși nu mai aveau dreptul să activeze în RSS Moldovenească, au continuat să susțină concerte în alte regiuni ale Uniunii Sovietice, inclusiv sub denumirea „Noroc”. *„Așa o prostie s-a făcut! Să ne lase fără formație și fără viză de reședință, de parcă am fi omorât pe cineva. Vă imaginați asta? Noi am trăit în centrul Moscovei. Numai dacă scriau pe un gard 'Noroc', era ceva! Doamne ferește ce făcea publicul când ieșeam pe scenă!”,* își amintește Lidia Botezatu. În 1974, autoritățile de la Chișinău au permis revenirea artiștilor, dar cu o condiție: formația trebuia să renunțe la numele „Noroc”. Astfel a apărut „Contemporanul”, care a reunit o parte dintre foștii membri și a devenit o nouă etapă în cariera lui Mihai Dolgan. Printre artiștii care au activat în această perioadă s-au numărat Ricu Vodă și Anatol Bivol. *„Eu cred că am fost unul dintre cei norocoși cărora Mihai Dolgan le-a scris atâtea melodii. Erau momente foarte frumoase. Cutreieram toată Uniunea Sovietică. (...) Mihai mi-a lăsat o avere. Mă mândresc foarte mult că am avut acest noroc să cânt piesele lui Mihai Dolgan”,* mărturisește Ricu Vodă. În 1977, formația a lansat primul disc sub noua denumire, iar piesa „Primăvara”, compusă de Mihai Dolgan pe versurile lui Andrei Strâmbeanu, a devenit unul dintre cele mai cunoscute șlagăre ale perioadei. **Revenirea numelui „Noroc” și rolul în Renașterea Națională** În 1985, după 11 ani în care formația activase sub numele „Contemporanul”, Filarmonica de Stat din Chișinău a aprobat revenirea la denumirea „Noroc”. În anii Renașterii Naționale, muzica trupei a căpătat o semnificație aparte. La concerte au început să apară tricoloruri, iar piesele interpretate în limba română au devenit pentru mulți spectatori o formă de exprimare a identității naționale. Unul dintre cele mai cunoscute cântece ale acestei perioade a fost „Basarabia”, compus de Mihai Dolgan pe versurile lui Dumitru Matcovschi. *„Noi cântam 'Basarabia' și lăcrimam. Plângeam și noi pe scenă, și publicul care ne asculta. N-am să uit asta niciodată”,* își amintește Lidia Botezatu. Actorul și regizorul Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”, consideră că formația a avut un rol important în păstrarea identității culturale și lingvistice a românilor basarabeni în perioada sovietică. *„Formația a fost ca un scut de rezistență împotriva cenzurii și a politicului. A fost și o luptă. Și rușii interpretau melodiile 'Norocului' în limba română. A fost o formă de rezistență. Cântecele aveau un mesaj la bază. Acestea erau timpurile. Prin artă ne-am spus durerea. Muzica a fost și este un ambasador al țării noastre”,* afirmă Petru Hadârcă. **Moștenirea lui Mihai Dolgan, la 60 de ani de la fondarea formației** ![](https://storage.radiomoldova.md/images/58961fac-aa40-4331-b3f1-0701f44f205e.jpg) Mihai Dolgan a primit în 1988 titlul de Artist al Poporului, iar în 2001 a fost decorat cu Ordinul Republicii. Compozitorul s-a stins din viață în 2008, lăsând în urmă zeci de melodii care continuă să fie ascultate și interpretate. Fiul său, Radu Dolgan, duce mai departe numele formației, iar foștii membri păstrează amintirea celui care a schimbat muzica de estradă din Republica Moldova. *„Pentru noi, 'Norocul' a fost o necesitate. Cred că a fost un dar de la Dumnezeu, un noroc pentru toți românii din Basarabia. A venit din explozia durerii sufletului românesc de aici. Cred că arta adevărată se naște din emoție și suferință”,* afirmă Petru Hadârcă. La șase decenii de la apariție, formația „Noroc” rămâne un reper al muzicii din Republica Moldova, dar și al unei perioade în care artiștii au încercat să-și păstreze libertatea de exprimare într-un sistem dominat de cenzură. ***Autoare: Elena Stegari***