Cosmonautul român Dumitru Dorin Prunariu, la Radio Moldova: „Nu trebuie să ai superputeri ca să ajungi în spațiu, trebuie să ai dragoste pentru știință”
Dumitru Dorin Prunariu este primul și unicul român care a zburat în spațiu, petrecând acolo peste 20 de ore. Misiunea s-a desfășurat la bordul navei cosmice sovietice Soyuz-40 și al stației orbitale de cercetare științifică Salyut-6. Astăzi, de Ziua mondială a aviației și cosmonauticii, Dumitru Dorin Prunariu a acordat un interviu pentru emisiunea „Dimineața cu Radio Moldova”. El a menționat că pentru a ajunge în spațiu „nu trebuie să ai superputeri, trebuie să ai dorință, vise și dragoste pentru știință”.
La mulți ani! Vă mulțumim tare mult că ați acceptat o cafea matinală cu ascultătorii Radio Moldova!
- Trebuie să-i felicit pe toți colegii mei cosmonauți cu ocazia acestei zile de 12 aprilie care, pe lângă faptul că a fost declarată de Federația Internațională de Aeronautică, Ziua Mondială a Aviației și Cosmonauticii este declarată de către organizația Națiunilor Unite Ziua Internațională a Cosmonauticii Pilotate. Deci, este și ziua tuturor celor care au ajuns pe orbită circumterestră. Noi avem o asociație a exploratorilor spațiului cosmic din care fac parte peste 450 de astronauți care au zburat în cosmos, din 38 de state. Nu facem deosebire de țară, de naționalitate în cadrul acestei asociații ci, ne considerăm niște mesageri ai întregii planetei pământ. În momentul în care ai ajuns în spațiul cosmic deja nu mai ești un cosmonaut numai ai unei singuri țări, desigur ții de țara ta dar ești un cosmonaut al planetei.
La douăsprezece aprilie 1961 aveați aproape nouă ani. Vă mai amintiți atunci cum ați aflat despre zborul lui Iuri Gagarin, primul om care a ajuns în spațiu și pe orbita Pământului? Dacă v-ar fi șoptit cineva că peste 20 de ani veți zbura și dumneavoastră, ați fi crezut?
- Îmi amintesc de parcă era ieri acea imagine, mi-a rămas puternic întipărită în minte. Eram acasă, la Brașov, cu mama. Tata era la serviciu și la radio s-a auzit un anunț foarte important prin care se anunța că un prim cetățean al planetei, Iuri Gagarin a plecat în spațiul cosmic. A trecut puțin mai mult de o oră, zborul lui Gagarin a durat 108 minute și s-a anunțat că a aterizat cu succes. Toată lumea era foarte uimită. Zborul omului în cosmos era un fapt cu totul excepțional, nu se mai auzise de așa ceva până atunci. Toți vecinii au ieșit în scara blocului, locuiam la bloc și am ieșit și eu în spatele mamei și le ascultam pe vecine cum comentau. Seara, când a venit tata acasă mi-a explicat puțin mai multe despre ce se întâmplă, ce înseamnă un zbor cosmic, tata era inginer și mi-a rămas puternic întipărit în minte acel moment.
Dacă v-ar fi șoptit cineva că peste 20 de ani veți zbura și dumneavoastră, ați fi crezut?
- N-aș fi crezut! Închipuiți-vă că am asistat nu numai la lansarea lui Gagarin. Aveam 17 ani când primul echipaj american a pus piciorul pe lună. Am așteptat cu sufletul la gură momentul în care s-a transmis în direct, la televiziune, în România, dar nici atunci nu mi-am închipuit că România ar putea avea acces, vreodată, la spațiul cosmic. Uitați că, în 1981 am ajuns primul cosmonaut român, că mă ocup în continuare de activități cosmice. Chiar acum sunt la Timișoara, la un mare congres al diasporei științifice. Avem reprezentanți de la Universitatea Tehnică a Moldovei care ne-au prezentat realizările lor, sateliții pe care i-au lansat deja în spațiul cosmic și colaborăm în continuare.
Menționați într-un interviu că Oamenii care zboară în cosmos sunt oameni obișnuiți, dar oricum, la nivel de percepție publică, oamenii care zboară în cosmos sunt adevărați super eroi. Ce superputeri ar trebui să aibă un copil al zilelor noastre, în epoca turismului spațial, care ne ascultă și ar vrea să ajungă în cosmos?
- Nu trebuie să aibă superputeri, trebuie să aibă dorință, trebuie să viseze, trebuie să caute să își îndeplinească visele, trebuie să i se transmită încet, încet dragostea pentru știință, matematică tehnologie, inginerie. Toate acestea te fac în final să ajungi să te ocupi de tehnologii foarte înalte, iar acestea într-un fel sau altul au tangență cu spațiul cosmic. Dacă ajungi să ai de-a face și cu o întreprindere care lucrează în domeniul cosmic, ai mari șanse nu numai să lucrezi pentru alții și probabil odată să fii selecționat pentru a efectua un zbor cosmic.
Din 1981 și până astăzi ați participat la mii de întâlniri cu generații de elevi și studenți. Care este cea mai frecventă întrebare pe care v-au adresat- o copiii și tinerii din toate timpurile? Ce sunt curioși să afle aceștia despre zborul dumneavoastră în cosmos, despre Univers?
- Întrebările sunt foarte diverse, de multe ori în mă mir ce întrebări istețe pot să adreseze niște copii. Îi interesează cum este în spațiul cosmic, cum se trăiește acolo, cum arată pământul din spațiul cosmic și desigur le povestesc cât de fascinant se vede de acolo, de sus. De regulă, când ajung într-o clasă de elevi, îi întreb: „Cine vrea să devină cosmonaut?”, se văd ridicate două, trei mâini. După ce le povestesc ce este cu spațiul cosmic, ce se întâmplă acolo, ce cercetări se fac, cum trăiesc oamenii acolo și îi întreb la sfârșit încă o dată: „Cine vrea să se facă cosmonaut?”, cel puțin jumătate din clasă ridică mâna sus și spune: „Eu vreau să mă fac cosmonaut!”
Afirmați că indiscutabil, există viață și în alte părți în Univers. Viața este universală și se dezvoltă acolo unde găsește condiții favorabile. Să înțelegem că nu suntem singuri în Univers?
- Credința mea este că nu suntem singuri în univers! Marea majoritate a oamenilor de știință consideră că nu suntem singuri în univers, dar, încă nu avem mijloacele tehnice pentru a afla mai mult. Desigur cu telescoape puternice ne uităm spre alte sisteme stelare din galaxia noastră, determinăm că unele dintre ele sunt foarte asemănătoare cu sistemul solar al nostru, chiar căutăm să determinăm cam câte planete are un astfel de sistem stelar și pe care din planete s-ar îndeplini condițiile pe care le are și pământul nostru și indirect am putea deduce că acolo există viață. Până una, alta, noi căutăm forme de viață în sistemul nostru planetar, în sistemul solar. S-a descoperit apă, nu numai pe planeta Marte, dar și pe Lună, sub formă de gheață, s-au descoperit oceane întregi pe sateliți ai planetelor gigant din sistemul nostru solar și presupunem că, acolo unde există apă, există sau pot să existe și forme de viață. Este foarte greu să le determinăm acum pentru că, prin preajma planetelor mari ale sistemului solar trimitem câte o sondă planetară care le fotografiază și le investighează de la distanță, odată la câțiva ani. Încă nu avem posibilitatea tehnică de a le investiga la fața locului, sunt lucruri extrem de dificile și care necesită o dezvoltare tehnologică extrem de avansată, dar, mergem spre acea direcție!
Ce v-a învățat cosmosul despre lume și ce trebuie să învățăm noi despre el, noi, cei care nu l-am pășit niciodată?
- În primul rând din spațiul cosmic ai posibilitatea să îți admiri planeta natală din afara ei. Este mare lucru să îți vezi casa din afara ei, să îți vezi orașul, să îți vezi țara din afara ei și să vezi întreaga Planetă. Abia atunci când ești în spațiul cosmic și vezi un glob uriaș sub tine care se învârte cu o viteză destul de mare, când vezi atmosfera foarte subțire deasupra ei și îți dai seama că în acea atmosferă trăiesc toate ființele de pe această planetă, toate plantele, animalele, insectele, oamenii, îți dai seama cât de mult trebuie să o protejezi, îți dai seama că planeta aceasta e unică și este casa noastră, a tuturor. Așa cum avem grijă de casa noastră, de acasă, trebuie să avem grijă și de planetă, înțelegi acest lucru, înțelegi că nu avem unde să ne ducem în altă parte să trăim, deși, se presupune că vor exista civilizații care se vor dezvolta și pe alte planete, ne vom duce pe planeta Marte, vom construi baze umane acolo. Desigur, vor trăi, probabil generații întregi acolo. Planeta noastră pe care ne dezvoltăm normal, pe care putem respira, pe care suntem născuți și suntem făcuți să trăim pe această planetă este Pământul, trebuie să-l protejăm și acest mesaj îl transmit ori de câte ori am ocazia.
Cum obișnuiesc cosmonauții să marcheze Ziua Internațională a Aviației și Cosmonauticii?
- Sunt mai multe feluri de a marca această zi. În primul rând, în organizațiile cosmice este menționată această zi națională, se organizează seminare științifice, întruniri. Noi avem această Asociație a Exploratorilor Spațiului Cosmic, avem și filiale regionale, în cadrul lor marcăm faptul că aceasta este ziua în care ni s-a deschis drumul spre spațiul cosmic. Există și evenimente pe care le marchează sub egida Organizației Națiunilor Unite, diferite grupuri, entități. Există așa numitul „Yuri's Night”, pe 12 aprilie, în care tinerii se întâlnesc în grupuri, cafenele, barui, școli și marchează într-un fel sau altul această zi a lui Iuri.
Aveți vreun citat preferat despre cosmos sau vreun film?
- Desigur! Există multe filme despre spațiul cosmic și le-am urmărit cu mult interes pe toate. Filmul care m-a marcat înainte de a pleca în spațiul cosmic este „Soarele alb al pustiului”, deși nu se referă la spațiul cosmic îl vizionează toți cosmonauții înainte de se îmbarca într-o navă cosmică. Am văzut și „Interstellar”, și „Marțianul”, și „Gravity”, dar și alte filme dedicate spațiului cosmic. Și rușii au filmele lor dedicate cosmonauticii, în ultimii ani aici au fost realizate niște filme de foarte bună calitate și interesante.
Vă mulțumim pentru interviu!
- O zi bună! La mulți ani, de Ziua Internațională a Aviației și Cosmonauticii!
Pe 12 aprilie 1961, cosmonautul Iuri Gagarin a efectuat primul zbor orbital în jurul Pământului la bordul navei spațiale Vostok-1. Zborul care a durat 108 minute, a constituit un progres imens pentru domeniul explorării spațiului.
Astfel, data de 12 aprilie a fost desemnată de Federația Internațională a Aviației drept Ziua Internațională a Aviației și Cosmonauticii.
Dumitru Dorin Prunariu este primul și unicul român care a petrecut în spațiul cosmic șapte zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde. El a fost al 103-lea om care a zburat în spațiu, acum aproape 42 de ani, când România a devenit al 11-lea stat din lume care a avut proprii cosmonauți/astronauți.
