MEDITAȚII ÎN CHEIA SOL – actorul Nicolae Jelescu
S-a născut în satul Cartal, regiunea Reni, Ucraina. Destinul lui Nicolae Jelescu s-a împletit cu poezia pentru totdeauna. A fost invitat de Andrei Vartic la Teatrul Poetic și anume aici a debutat cu un spectacol solo pe versuri de Pavel Boțu. Lucrează minuțios la fiecare vers, la fiecare cuvânt din piese sau scenarii, iar aprecierea vine de la de publicul spectator.
Nicolae Jelescu: „Muzica este un sentiment divin, a lasat-o Dumnezeu pe pământ. Ea tămăduiște foarte multe boli - și la propriu, și la fugurat. Nu-mi imaginez viața fără muzică... Dacă n-ar fi muzica, nu ar fi nimic. Cel mai mult îmi place muzica live. Ce am în vedere spunând astea - când merg prin părțile de unde sunt eu, la Dunăre, îndeosebi primăvara, când ies broaștele pe malul râului și fac un cor irepetabil, e fantastic... Îmi place să ascult trilul ciocârliei... Muzica este, până la urmă, dragoste, ea te face să iubesti. Muzica este tot ce ne-nconjoară. Te face să fii optimist, dar uneori și pesimist, depinde ce muzică asculți...
Odată cu trecerea anilor se schimbă și preferințele mele muzicale. Venind de acolo unde țăranul este doldora de talent, tatăl meu fiind și el viorist, sigur că mai întâi am îndrăgit muzica populară. După care, mai cu greu, am început a sorbi din farmecul muzicii clasice. Ascult creații de Antonio Vivaldi, Ludwig van Beethoven, Frédéric Chopin... Ore în șir aș asculta romanțe. Este un gen de muzică care te face să-ți răvășești amintirile, nostalgiile...
Pentru prima dată am savurat adevărata plăcere de a asculta și a privi un spectacol muzical deosebit la New York, pe Broadway. Am văzut spectacolul „Fantoma de la Operă” de Andrew Lloyd Webber. Acolo am simțit un fior nemaitrăit pănă atunci… Am fost și la Milano, dar la Teatrul La Scala e foarte greu să ajungi, am trecut doar pe acolo. Îmi părea că în jurul Teatrului survolau marile voci ale muzicii clasice…
Aș avea un gând pentru generațiile care vin – să fie mai atenți, mai selecți în ceea ce privește muzica pe care o ascultă, pentru că și muzica îl formează pe om. Spectrul de cultură devine mai larg, dacă vreți, te face mai nobil, mai frumos la suflet. Asta le-aș dori tinerilor.
