Rubrica Evocări//Violonistului Isidor Burdin: legendă a cântecului popular
În lumea muzicală de la noi se pomenește frecvent numele muzicianului și violonistului Isidor Burdin, devenit legendă. Să încercăm să reconstituim, pe cât e posibil, portretul artistului din datele culese despre viața și activitatea acestuia.
Isidor Burdin s-a născut la 1 iunie 1914 în municipiul Brăila, România. Tatăl său Moisei Burdin a fost și el violonist. Isidor a copilărit mai apoi în județul Ismail, dar nu se cunosc circumstanțele în care a ajuns aici. A urmat cursurile Academiei de Muzică și Arte din București în perioada 1935-1940. Încă dinainte de începerea academiei, el activa prin diferite spectacole împreună cu tatăl său, debutul având loc în anul 1930.
Anul 1941 îl prinde în Rostov, unde conducea orchestra de Jazz a batalionului al VIII-lea. După terminarea stagiului militar, în anul 1945, Isidor Burdin se stabilește la Chișinău. În acest an înființează primul taraf al orașului, în cadrul Filarmonicii din Chișinău care mai apoi devine orchestra „Fluieraș”, în același an, 1945. Primul dirijor al acestei orchestre este ales de Isidor Burdin, în persoana lui Constantin Târțău.
Isidor Burdin a fost primul și singurul artist român din Basarabia sub conducerea și coordonarea căruia s-a cântat doar cântec reprezentativ acestei zone.
În anul 1957 îl alege pe elevul său, violonistul Serghei Lunchevici, dirijor al orchestrei „Fluieraș”, care-și intră în funcție abia în anul 1958. În anul 1959 la Filarmonica apare un tânăr interpret, de la țară, fără studii muzicale, pe nume Nicolae Sulac. De la prima audiție, Isidor Burdin îl remarcă și din anul următor, 1960, este angajat solist în taraful cinematografului intitulat „Chișinău”, sub bagheta sa dirijorală.
Între anii 1961 și 1965 Isidor Burdin este dirijor al Ansamblului de Tineret din cadrul Filarmonicii Naționale. În anul 1956 Isidor Burdin a înființat mai multe orchestre și tarafuri în Moldova. Între anii 1961 și 1962 a condus orchestra „Joc” – ansamblul de dansuri populare. Între anii 1970 – 1980 este director muzical și dirijor în cadrul Filarmonicii din Moldova, – „ansamblul țiganilor”. În preajma anilor 1980 a predat muzică populară la Colegiul de Muzică în cadrul Institutului de Arte „G. Musicescu” din Chișinău. Soția sa era profesor de limbă română.
În anul 1980 Isidor Burdin emigrează în Israel, stabilindu-se în orașul Ierusalim. Aici a lucrat în orchestra „Regele David”, iar 1996 se stabilește cu traiul la New York – America, unde a decedat la data de 15 septembrie 1999.
A fost și rămâne a fi legenda a cântecului popular basarabean. Cel care a descoperit talente veritabile precum Nicolae Sulac, Maria Drăgan, Maria Codreanu, Zinaida Julea, Simion Brânzilă, Simion Duja și alți muzicieni și interpreți din Basarabia.
