Evocări// In memoriam interpretei Maria Tănase
Supranumită „Pasărea Măiastră a muzicii românești”, „Edith Piaf a României”, „reprezentanta întregii românimi”, „marea doamnă a milenarului cântec românesc”, „mitul Maria Tănase”, ori „Privighetoarea cântecului popular românesc”, Maria Tănase a reprezentat un fenomen unic în muzica românească, fiind considerată și prima divă din țară, în adevăratul sens al termenului.
Maria Tănase a fost un om și un artist special, care a trăit și a cântat după cum și-a dorit, cu o pasiune inegalabilă.
S-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al florarului Ion Coandă Tănase, originar din satul oltenesc Mierea Birnicii și al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu.
În anul 1921, Maria Tănase își face debutul pe o scenă, la Căminul Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului. Apare, din nou pe scenă, la Școala de fete „Ion Heliade Rădulescu” (Liceul „Ion Heliade Rădulescu”), unde a urmat doar trei clase, fiind nevoită să abandoneze școala și să muncească, alături de familia sa, la grădină.
În anul 1930 se angajează casieriță la un birt, unde obișnuia să și cânte, fiindu-i descoperit talentul de către publicistul și regizorul de teatru Sandu Eliad, primul ei protector și cel care avea să o introducă în lumea literar-artistică a orașului. În luna mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”, condus de Constantin Tănase. Aici a fost descoperită de folcloristul Harry Brauner, care i-a anticipat imensul talent și i-a pregătit, cu atenție, lansarea. În toamna anului 1934 este prezentată lui Constantin Brăiloiu, care-i recunoaște marele talent și care îi sugerează să se inspire, pentru repertoriu, din Arhiva de folclor pe care acesta o înființase. În anul 1935, a urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, avându-l ca profesor pe Ion Manolescu împreună cu care juca pe scena Teatrului Municipal.
Într-o duminică de 20 februarie 1938, are loc debutul radiofonic al Mariei Tănase, în cadrul emisiunii „Ora satului”. În același an, la 17 august, artista susține un recital la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte – la aniversarea de 30 de ani – unde prestația sa artistică de excepție îl determină pe istoricul Nicolae Iorga să o numească „Pasărea măiastră”. În același an, primește un contract cu faimosul restaurant „Luxandra”, unde seară de seară interpretează melodii populare, cu diferite formații de lăutari.
Între 1953 și 1961, Maria Tănase a înregistrat nu mai puțin de 24 de albume, din care patru în limba franceză. La începutul primăverii lui 1963, aflată în turneu cu „Taraful Gorjului” la Hunedoara, Mariei Tănase i se face rău pe scenă, iar după analize se descoperă că suferă de cancer pulmonar. După câteva zile de pauză, reia totuși, turneul, timp de două săptămâni. Epuizată, își anulează apoi concertele, rugând-o pe Mia Braia, sora Ioanei Radu, să o suplinească, iar la 2 mai ajunge la București, fiind internată de urgență.
Nu a dorit parastase și „mascaradă”, însă ceruse doar o pernă cu petale de trandafir. Și-a mai dorit ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă”, pentru ca drumeții să își potolească setea. A fost premiată post-mortem la Académie Charles-Cros de la Paris, în anul 1965, cu Grand Prix du Disque.
Începând cu anul 1969, la Craiova are loc Festivalul-Concurs Național al interpreților cântecului popular românesc „Maria Tănase”, ca un omagiu adus marii cântărețe, iar de-a lungul anilor, în mai multe orașe din țară, artere importante din București, Craiova, Iași și chiar Chișinău au primit numele marii artiste – Maria Tănase.
