Personalitatea săptămânii // „Prințesa inimilor” ar fi împlinit 62 de ani
Prima zi din iulie ne reamintește de o personalitate a secolului XX, care s-a remarcat prin naturalețe, eleganță, bunătate, implicare în numeroase activități umanitare, câștigând astfel simpatia oamenilor din întreaga lume. Pe 1 iulie, Lady Diana ar fi împlinit 62 de ani. „Prințesa inimilor” a avut o existență scurtă, de doar 36 de ani, dar ecourile vieții sale furtunoase rămân și astăzi un subiect de discuție. Câte provocări și sacrificii i-a adus titlul de prințesă de Wales, aflați din articolul următor.
Diana Spencer s-a născut la 1 iulie 1961, la Sandringham, Marea Britanie, fiind a patra dintre cei cinci copii ai familiei lui John Spencer, Viconte de Althorp. În 1975, tatăl primește titlul de Conte Spencer, iar fiica lui devine Lady Diana Spencer.
În vara anului 1980, Diana este invitată la un weekend regal, la care se afla și Prințul Charles, cel care o cunoștea pe Diana de câțiva ani, și care avusese o relație cu sora mai mare a acesteia, Lady Sarah Spencer. Prințul se interesează în mod serios de Diana, mai ales în contextul în care Casa Regală britanică exercita asupra lui anumite presiuni pentru a-și găsi o parteneră stabilă de viață, care, desigur, trebuia să îndeplinească o listă completă de cerințe, câteva dintre acestea fiind: să fie romano-catolică, sau anglicană, pentru păstrarea rândului la succesiune al prințului, să provină din mediul regal sau aristocratic. Aici trebuie precizat că marea dragoste a lui Charles fusese Camilla Parker Bowles, pe care o întâlnise la un meci de polo, în anul 1970, care însă nu era considerată de Regina Elisabeta a II-a ca o potențială prințesă.
Apropierea dintre Diana și Charles s-a aprofundat în următoarele luni, culminând cu prezentarea ei, la Balmoral, reginei Elisabeta a II-a. La 6 februarie 1981, Charles o cere pe Diana în căsătorie, iar logodna devine oficială la 24 februarie, în același an. A urmat, la 29 iulie 1981, o nuntă de vis, desfășurată la Catedrala St. Paul, un eveniment care, se spune, a avut o audiență de 750 de milioane de persoane, la nivel mondial. Diana – devenită Alteța sa regală prințesa consoartă a lui Charles Philip Arthur George, prințesă de Wales și contesă de Chester, ducesă de Cornwall, ducesă de Rothesay, contesă de Carrick, baroană de Renfrew, Lady a Insulelor și prințesă de Scoția – , o tânără aparent firavă, intra, la doar 20 de ani, definitiv, în atenția lumii și în sfera de preocupări a tabloidelor britanice, care aveau să se dovedească nemiloase în raport cu viața ei privată.
La 21 iunie 1982, se naște primul copil al celor doi, prințul William, iar la 15 septembrie 1984, apare pe lume prințul Henry de Wales. Diana a fost o mamă devotată, atentă și iubitoare cu copiii săi. În paralel, opinia publică constata cu surprindere că nevoia de afecțiune a tinerei prințese din partea partenerului ei era practic ignorată, relația de vis a cuplului britanic, devenind o experiență din ce în ce mai dureroasă pentru ea, iar paparazzi au adâncit, prin agresivitatea lor, starea de depresie a Dianei.
Prințesa de Wales și-a urmat îndatoririle ce au decurs din rolul ei oficial, implicându-se mai ales în susținerea pentru proiecte și activități caritabile, asumându-și inclusiv rolul de patronare a unor organizații ce luptau împotriva unor maladii sau a altor probleme din domeniul sănătății.
În acest timp, Charles și-a reluat mai vechea relație cu Ducesa Camilla de Cornwall, fiind bănuit și de alte aventuri extraconjugale, iar Dianei i s-au atribuit mai multe relații extramaritale, cel puțin una dintre acestea fiind confirmată, anume cea cu instructorul ei de călărie, James Hewitt.
La 3 decembrie 1993, Diana surprindea pe toată lumea, anunțându-și retragerea din viața publică, pentru ca la finalul anului 1995, inclusiv Regina Elisabeta a II-a să își dea acceptul pentru divorțul fiului ei de Diana, decizia ei fiind anunțată public la 20 decembrie.
La 28 august 1996, era pronunțat oficial divorțul celor doi, în urma separării Diana primind o sumă de aproximatov 17 milioane de lire sterline, dreptul de a locui în apartmentul din Palatul Kensington și dreptul de a rămâne Prințesă de Wales și, oficial, membră a Familiei Regale, fiind mama celui de al doilea și a celui de al treilea pretendent la succesiunea la tron.
Însă viața Dianei nu avea să fie liniștită, în anii care au urmat despărțirii oficiale de Charles fiind tratată de tabloide și de aceiași agasanți paparazi cu tot atâta insistență. Diana a continuat să își dedice atenția copiilor săi, a stat departe de politică și s-a implicat puternic în cauze caritabile, în activități derulate de Crucea Roșie, în Campania Internațională pentru Interzicerea Minelor Terestre – care a primit premiul Nobel pentru Pace în anul 1997. În vara aceluiași an, paparazzi au imortalizat sărutul celebru dintre Dodi Al-Fayed și Lady Diana, surprins pe când cei doi se aflau la bordul unui iaht privat. A fost momentul în care presa parcă a luat-o razna, tocmai în perioada în care Diana căuta și credea că a găsit un partener capabil să-i ofere protecția și atenția de care avea nevoie atât de mult.
La 30 august, Diana și Dodi au zburat din Sardinia spre Paris, iar prințesa ar fi trebuit să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineața următoare. După ce Diana și Dodi au luat cina la un restaurant din Paris, cei doi au fost informați că în fața intrării au apărut o mulțime de paparazzi, iar pentru a-i evita, Dodi i-a spus șoferului său să conducă înapoi la vila sa. La intrarea în tunelul stradal Pont de l’Alma, în momentul în care bolidul era condus cu peste 200 de km la oră, pentru a scăpa de fotografi, șoferul a pierdut controlul direcției și a intrat într-un stâlp. Dodi și șoferul Henri Paul au decedat pe loc, iar Diana a pierdut lupta cu viața la ora 3, în dimineața zilei de 31 august, la doar 36 de ani.
La 6 septembrie 1997 au avut loc funeraliile prințesei de Wales, aceastea fiind difuzate la TV pentru o audiență mondială cotată la circa 2,5 miliarde de persoane. Viața Dianei și moștenirea lăsată de ea au rămas extrem de importante, atrăgând fascinația puternică a britanicilor și a lumii întregi.
