Evocări// In memoriam Dumitru Blajinu
Nume de legendă în cultura noastră, un mare violinist și un dirijor de excepție, în viața de toate zilele Dumitru Blajinu, ca fiecare om, a avut de toate și bune, și rele, și bucurii, și necazuri. Nu era o fire simplă, așa cum și presupune un suflet de mare artist. Nu se împăca cu falsul și neadevărul în creație, simțea cu toate fibrele sufletului zvâcnetul melosului popular și pe artiștii cu har. E unicul dirijor de orchestră care începându-și activitatea la Folclor, colectiv fondat pe lângă Radioteleviziune, își îndemna artiștii instrumentiști și soliștii vocal să meargă prin sate, prin localități îndepărtate, să adune, să descopere cântecul de la vatră.
Dumitru Blajinu s-a născut pe11 noiembrie 1934, în satul Pererîta din raionul Briceni în familia cunoscutului lăutar din părțile locului Nicolae Blajinu. Tatăl Nicolae cânta la trompetă, țambal și contrabas, fratele mai mare, Ion, la țambal, acordeon și trombon, iar Dumitru la țambal, vioară, acordeon, clarinet și nai. Membrii familiei Blajinu împreună cu Ion și Istrati Vieru au format un taraf și cântau la nunți, cumetrii, serbări și alte petreceri din zona de nord a țării. Aceasta a fost o școală care i-a șlefuit talentul nativ al instrumentistului.
În perioada anilor 1956-1957 a urmat cursurile externe ale Universității populare a Casei centrale de creație populară din Moscova unde studiază teoria muzicii și armonia. Apoi, timp de doi ani, până în 1959 activează în calitate de instrumentist, mai apoi dirijor al orchestrei Teatrului muzical-dramatic din Bălți.
Din anul 1960 și până în 1961 Dumitru Blajinu a fost angajat în calitate de acordeonist la Casa de cultură din Lipcani. În anul 1961 vine la Chișinău și până în 1964 activează în calitate de maestru de concert în Ansamblul de dansuri populare „Joc”, condus de Vladimir Curbet. În fișa biografică a lui Dumitru Blajinu figurează și activitatea de naist în Ansamblul de tineret din Chișinău, pe care a desfășurat-o în perioada anilor 1962-1965. La vârsta de 33 de ani, în 1967, Dumitru Blajinu devine fondator și prim-dirijor al Orchestrei de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău unde activează până în anul 1985. În această perioadă realizează mari succese, concertând cu Orchestra în fostele țări ale U.R.S.S.
Pe parcursul celor 17 ani de muncă creatoare a imprimat cu colectivul său peste 1800 creații care se păstrează în Fondul de Aur a TVM. A înregistrat la radio, ca violonist și prim-dirijor al orchestrei „Folclor”, cca 40 de piese instrumentale în diverse forme și peste 300 de creații de autor. A educat în laboratorul orchestrei „Folclor” generații de compozitori aranjori, soliști vocal și instrumentiști, artiști emeriți și artiști ai poporului din Republica Moldova. În calitate de violonist a imprimat 37 de lucrări, iar în calitate de autor a realizat creații; cântece, balade, piese instrumentale, suite, rapsodii etc.
Contribuția acestui valoros artist la edificarea și cimentarea a tot ce se numește creație populară cultă, este enormă. Urmele lui Dumitru Blajinu le întâlnești în fiecare cântec înregistrat cu orchestra dirijată de dumnealui, în fiecare piesă pe care a descoperit-o și a adăugat-o la Antologia vremii. Înainte de a pleca la cele veșnice a rugat să fie înmormântat la o periferie de cimitir, să fie cât mai departe de ochii lumii, de tumultul vieții pământești. Așa precum erau cândva înmormântați marii lăutari ai timpului, care nu erau acceptați de societate și de putere, iar numele lor oricum a răzbătut prin secole, la fel cum răzbate în sufletele noastre unduirile viorii lui Dumitru Blajinu.
