EVOCĂRI // Doi ani fără Lidia Bejenaru
Pe 26 iulie se împlinesc 2 ani de când a părăsit această lume Lidia Bejenaru. Despre cântăreață și cariera ei artistică ne amintește jurnalista Veta Ghimpu Munteanu.
Toată lumea o cunoștea pe Lidia Bejenaru ca solista orchestrei „Lăutarii” și soția dirijorului Nicolae Botgros.
Drumul vieții și carierei artistice a Lidiei Bejenaru e nemijlocit legat de cel al lui Nicolae Botgros. S-au întâlnit la Școala de muzică din Soroca pe când ambii aveau câte 15 ani și de acolo - o soartă și un destin.
În 1971, după absolvire, au fost repartizați la Casa de cultură din Edineț. Nicolae pe post de dirijor al orchestrei „Ciocârlia”, iar Lidia ca metodistă și solistă a acestei orchestre. Apoi în 1973 vin la Chișinău în faimoasa orchestră de muzică populară „Mugurel”, după care în 1978, odată cu lansarea orchestrei „Lăutarii” la Filarmonica de stat, Nicolae Botgros este invitat pe post de dirijor, iar Lidia Bejenaru devine solista orchestrei. De altfel în această orchestră a activat până la sfârșitul vieții. Mai târziu, într-un interviu, Nicolae Botgros avea să recunoască că de fapt a fondat această orchestră pentru Nicolae Sulac și pentru Lidia Bejenaru care își doreau foarte mult să cânte.
La fel ca și ceilalți soliști din orchestră Lidia Bejenaru își aduna cântecele precum florile. Majoritatea pieselor din repertoriul ei îi purtau semnătura, muzica și textul. Primul și unicul disc al interpretei, intitulat „M-a cuprins un dor de mamă”, a fost lansat după 20 de ani de activitate scenică.
Lidia Bejenaru își avea locul ei în frumosa grădină a cântecului popular moldovenesc. Știa să-l slujească cu credință și dragoste ca apoi să-l aducă publicului cu multă dăruire. De neuitat rămâne a fi cântecele și numele ei.
