In memoriam Serghei Lunchevici
Avea un spirit organizatoric aparte și un simț deosebit la artiști de valoare. Angaja în orchestră cei mai talentați muzicieni și soliști vocali mai aproape de stilul academic de interpretare, iar de 28 de ani vioara sa a amuțit și Orchestra „Fluieraș” pe care a diriguit-o maestrul, e demult alta, în amintirea lui Serghei Lunchevici.
Profesionalismul, spiritul organizatoric și ideile maestrului au făcut ca Orchestra „Fluieraș” să fie una deosebită, să rămână a fi unică în felul său. Cu această orchestra, pe timpuri, Serghei Lunchevici alături de artiștii ei, a cutreierat lumea la propriu, nemaivorbind de multiplele concerte prin satele și raioanele republicii, pe scenele din capitală.
După absolvirea Institutului de Arte Gavriil Musicesu, Serghei Lunchevici se angajează în Orchestra simfonică a Filarmonicii din Chișinău, apoi, peste un timp, devine prim-violonist în Orchestra de muzică populară Fluieraș. După un an, în 1958, i se propune postul de dirijor și director artistic în această orchestră, pe care o diriguiește aproape patru decenii, din 1958 până în 1995.
I-a susținut și dirijat pe Tamara Ciobanu și Gheorghe Eșanu, Maria Bieșu și Nicolae Sulac, Zinaida Julea și Gheorghe Usaci, Ion Carai și Victor Copacinschi, Petre Zaharia și Gheorghe Banariuc și pe mulți alți artiști, astăzi nume de referință în cultura autohtonă.
Un om talentat, cult și cărturar, Serghei Lunchevici, era exemplu de intelectual adevărat. Pe lângă melodiile pe care le semna, le făcea aranjamentul muzical sau le interpreta la vioară cu multă dăruire și simțire. Serghei Lunchevici era și un foarte bun actor, dovadă sunt filmele artistice în care a deținut roluri de frunte. În mod special este de menționat filmul artistic „Lăutarii”, unde Serghei Lunchevici e în rol central „Toma Alistar”, pe care îl joacă cu mult succes.
Au trecut ani de când maestrul nu mai este, dar numele lui nu e uitat, răsună în fiecare frază muzicală din melodiile lăsate moștenire, iar din anul 2003 Filarmonica Națională îi poartă numele.
