Evocări// In memoriam Maria Drăgan
Ca astăzi, 23 august, acum 76 de ani, venea pe lume o artistă care în timp avea să demonstreze un talent nativ, o voce de unicitate, dar care a și pătimit mult pentru acest dar, care a tânjit după cântec și după scenă, părăsind această lume la doar 39 de ani. Despre Maria Drăgan ne va aminti Veta Ghimpu Munteanu.
Chiar dacă despre Maria Drăgan s-a tot vorbit în ultimii ani, merită să reamintim din nou și din nou despre viața artistică și cea privată a cântăreței, fiindcă destinul acestei artiste are să ne învețe multe. Despre duritatea vieții, despre sensibilitatea sufletului, despre patimi, despre har, zbor și cădere.
Amintim că Maria Drăgan s-a născut în 23 august 1947 în satul Bălăurești, raionul Nisporeni. După absolvirea școlii medii din sat (8 clase), studiază un an la Școala de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău. Aici este descoperită și apreciată de Isidor Burdin, violonist, compozitor și conducătorul artistic al ansamblului de tineri din cadrul școlii.
După terminarea studiilor, în 1965, Maria Drăgan evoluează în formația lui Isidor Burdin de pe lângă Casa de Cultură din sectorul Buiucani (Chișinău).
În 1966, află că la Filarmonica de Stat din Republica Moldova s-a anunțat crearea unui ansamblu de muzică populară: Orchestra „Mugurel”. Este admisă cu succes pentru postul de solist vocal la concursul organizat de filarmonică. Activează la acest ansamblu, sub conducerea muzicală a violonistului Valeriu Negruzzi până în 1974, când Orchestra „Mugurel” se desființează.
De aici și pornește drama Mariei Drăgan, care rămasă în afara scenei și-a pierdut echilibrul. În anul următor 1975 mai face o tentativă de a rămâne în scena profesionistă și se angajează în Orchestra „Lăutarii” a Filarmonicii de Stat din Chișinău. Aici canta aproximativ un an, după care rămasă iarăși fără lucru ajunge să cânte la restaurantul „Beciul Vechi” din sectorul Botanica, iar în 1978-1979 la Orchestra „Ciocârlia” a Palatului Sindicatelor din sectorul Râșcani, unde era conducător fostul ei dirijor de la Mugurel Valeriu Negruzzi.
Până aici sunt date și cifre ce-i punctează Cv-ul rigid al Mariei Drăgan, dincolo de ele, însă, e drama unei femei singure, bolnave, fără surse de existență, fără scenă, fără cântec, fără susținerea și aplauzele spectatorilor. Un naufragiu sfârșind în solitudine, în satul ei dintre două dealuri, unde se retrage după ce este dată afară din cămăruța ei de la cămin și rămâne, practic, pe drumuri.
„Ea era cântec și cântecul era ea”. Avea să constate Nicolae Botgros și atunci când i s-a luat ce a avut ea mai scump, scena, cântecul- nu a mai rezistat.
Se stinge prematur din viață la vârsta de 39 de ani.
Maria Drăgan, glasul cântecului românesc, vocea și simțirea ei era un izvor de încântare pentru cei care au avut fericirea s-o vadă și s-o audă.
