Corespondența de la Bruxelles // După bombele de la Ismail: dilema NATO și Art. 5
Vehemența cu care guvernul de la București a negat imediat că drone rusești ar fi lovit teritoriul României, în noaptea de 3 spre 4 septembrie, pe malul opus portului ucrainean de pe Dunăre Ismail nu a surprins pe nimeni prin culoarele cartierului general al NATO din Bruxelles.
O reacție similară de prudență absolută a avut și Polonia, atunci când, în noiembrie 2022, o rachetă i-a lovit teritoriul, omorând două persoane, dovedindu-se rapid că era vorba de o rachetă ucraineană rătăcită.
România este nu doar membru NATO, dar adăpostește trupe americane și franceze și instalații strategice, precum scutul anti-rachetă de la Deveselu, ba chiar, începând din ianuarie anul acesta, NATO a trimis în România trei avioane de supraveghere de tip AWACS, ceea ce constituie o noutate și o modificare a strategiei de supraveghere a flancului estic al NATO, din care România reprezintă o piesă esențială.
Desfășurarea acestui tip de avioane AWACS de către NATO în România corespunde prevederilor articolului 4 al Cartei Alianței, potrivit căruia o țară care se simte amenințată poate solicita reunirea tuturor membrilor NATO pentru a decide măsuri crescânde de supraveghere și securitate. Aceste avioane nu pot fi desfășurate în afara teritoriului Alianței decât in caz de conflict armat. Articolul 5 al Cartei NATO: război cu Rusia?
Conflictul armat se anunță prin invocarea articolului 5 al Cartei fondatoare a NATO, iar asta se face doar în cazul unui atac direct asupra teritoriului uneia din țările Alianței. Textul spune că un atac asupra unuia din membri este considerat un atac împotriva tuturor.
Până acum, art. 5 a fost invocat o singură dată in istoria NATO, imediat după atentatele de la New York, prin care teritoriul Statelor Unite fusese atacat.
Reacția rapidă și prudentă a Bucureștiului se explică așadar prin dorința absolută de a se evita o situație care ar putea duce la invocarea Articolului 5. și la un potențial război cu Rusia.
Totuși, trebuie precizat, contrar opiniei larg răspândite, că Articolul 5 nu duce automat și obligatoriu la declanșarea ostilităților colective. Mai degrabă, el oferă țărilor membre în Alianță să participe dacă o doresc la apărarea comună.
În schimb, NATO își menține sprijinul total pentru Ucraina. Toamna aceasta va vedea primul Consiliu NATO-Ucraina la nivel ministerial (consiliul s-a reunit la nivel de ambasadori în cursul verii), când miniștrii apărării NATO se vor reuni la Bruxelles în perioada 12-13 octombrie pentru sesiunea lor ministerială obișnuită de toamnă. Consiliul a fost creat la Vilnius și are menirea de a îmbunătăți relațiile Kievului cu alianța.
Sprijinul politic al NATO pentru Ucraina rămâne astfel total, chiar dacă aderarea Kievului la Alianță rămâne o perspectivă îndepărtată.
Autor: Dan Alexe
