Rubrica Evocări// Viața și activitatea violonistului Isidor Burdin
A fost și rămâne a fi legenda a cântecului popular basarabean. Cel care a descoperit talente veritabile precum Nicolae Sulac, Maria Drăgan, Maria Codreanu, Zinaida Julea, Simion Brânzilă, Simion Duja și alți muzicieni și interpreți din Basarabia. În lumea muzicală de la noi se pomenește frecvent numele, este vorba de muzicianului și violonistului Isidor Burdin, devenit legendă.
Isidor Burdin s-a născut la 1 iunie 1914 în municipiul Brăila, România. Tatăl său Moisei Burdin a fost și el violonist. Isidor a copilărit mai apoi în județul Ismail, dar nu se cunosc circumstanțele în care a ajuns aici. A urmat cursurile Academiei de Muzică și Arte din București în perioada 1935-1940. Încă dinainte de începerea academiei, el activa prin diferite spectacole împreună cu tatăl său, debutul având loc în anul 1930.
Anul 1941 îl prinde în Rostov, unde conducea orchestra de Jazz a batalionului al 8-lea. După terminarea stagiului militar, în anul 1945, Isidor Burdin se stabilește la Chișinău. În acest an înființează primul taraf al orașului, în cadrul Filarmonicii din Chișinău care mai apoi devine orchestra „Fluieraș”, în același an, 1945. Primul dirijor al acestei orchestre este ales de Isidor Burdin, în persoana lui Constantin Târțău.
Isidor Burdin a fost primul și singurul artist român din Basarabia sub conducerea și coordonarea căruia s-a cântat doar cântec reprezentativ acestei zone.
Isidor Burdin era un mare patriot și chiar pe acele timpuri a fost contra ideii de „limbă moldovenească” apărută imediat după ce sovieticii pusese stăpânire forțată peste această regiune basarabeană. În data de 25 aprilie 1951, cu trei zile înainte de sărbătoarea
Paștilor a fost arestat. Inițial, Isidor este condamnat la 25 de ani de lagăr și muncă grea. După cinci ani de lagăr este eliberat pentru bună purtare și revine la Chișinău, în 1956.
În anul 1957 îl alege pe elevul său, violonistul Serghei Lunchevici, dirijor al orchestrei „Fluieraș”, care-și intră în funcție abia în anul 1958. În anul 1959 la Filarmonica apare un tânăr interpret, de la țară, fără studii muzicale, pe nume Nicolae Sulac. De la prima audiție, Isidor Burdin îl remarcă și din anul următor, 1960, este angajat solist în taraful cinematografului intitulat „Chișinău”, sub bagheta sa dirijorală.
Între anii 1961 și 1965 Isidor Burdin este dirijor al Ansamblului de Tineret din cadrul Filarmonicii Naționale, dirijor-secund fiind Lucian Cocea.
În preajma anilor 1980 a predat muzică populară la Colegiul de Muzică în cadrul Institutului de Arte „G. Musicescu” din Chișinău. Soția sa era profesoară de limbă română. În anul 1980 Isidor Burdin emigrează în Israel, stabilindu-se în orașul Ierusalim. Aici a lucrat în orchestra „Regele David”, iar 1996 se stabilește cu traiul la New York – America, unde a decedat la data de 15 septembrie 1999.
Dacă pe Burdin nu-l vom cunoaște nu vom înțelege nici rolul muzicii populare și mai ales importanța vitală a acestuia în cultura națională. Să nu ne uităm înaintașii care pe lângă harul divin mai erau înzestrați și cu dragoste de neam și țară, cu verticalitate și curaj așa cum a fost Isidor Burdin.
AUTOR: Veta Ghimpu-Munteanu
