Rubrica „O samă de cuvinte”, de Dan Alexe// La început a fost… „cuvânt”-ul
O rubrică având ca titlu „O samă de cuvinte” nu poate decât să înceapă cu cuvântul… „cuvânt”. De unde vine el — știm, din latină, de la conventum, sau conventus, o adunare. De acolo, de altfel, provine și franțuzescul couvent, mănăstire.
Evoluția cuvântului francez „couvent” e foarte limpede, căci conventus sau conventum derivă din convenio, „a veni împreună”, „a se aduna”… dar în română, sub forma sa de azi, cuvânt desemnează „vorba”.
Ceea ce ştim despre evoluţia limbii şi a societăţii româneşti nu ne ajută câtuşi de puţin să înţelegem saltul semantic de la latinescul conventum la românescul „cuvânt“. Un mare lingvist cum a fost Rosetti a preferat să nu se ocupe deloc de „cuvânt“ în monumentala sa Istorie a limbii române, decât să umple un gol oferind cine ştie ce explicaţii şubrede.
Dar totul se limpezeşte când pornim de la albaneză: latinescul conventum a devenit în albaneză kuvënd, pl. kuvënde, aidoma, în româna veche, lui cuvent, cuvente (în aromână: cuvéndă, luat în mod limpede direct din albaneză). Kuvënd desemnează o foarte importantă instituţie albaneză, care a funcţionat din noaptea timpurilor până în epoca modernă. Pentru lucruri importante, cum e mersul la război împotriva altui clan, se ţinea o adunare generală a bătrânilor clanului; este ceea ce se numea kuvënd (din latinescul conventum). De aici, de la sensul de „adunare“, locul unde se rezolvau, de pildă, afacerile de vendetta, s-a trecut la cel de „discuţie în comun”, „dezbatere” şi, în cele din urmă, „vorbă”, „cuvânt”.
Termenul şi-a păstrat cele două sensuri până după venirea în Balcani a slavilor, care i-au preluat întregul complex semantic. Vedem asta din faptul că termenul slavon sobor, adunare, a evoluat în Balcani în sensul de „cuvânt“, „vorbă“. (Cf. în rusă sobor, în sârbo-croată sabor, dar în macedoneană zbor, „cuvânt”, „discurs”, „adunare”, și zboruva, „a vorbi”. Este limpede că slava macedoneană l-a transformat pe sobor, adunare, în zbor, cuvânt, sub influenţa lui kuvënd, a cuvântului albano-(a)român.) Printr-un alt soi de feedback cultural, aromâna, care poseda deja cuvéndă, din albaneză, a împrumutat şi zbor de la macedoneni, creând, pe deasupra, verbul zburăscu, „vorbesc”, „a vorbi”, după modelul macedoneanului zboruvam.
Româna nord-dunăreană are la rândul său „a sporovăi”, prezentat în dicţionare ca având o etimologie necunoscută. DEX-ul propune, fără convingere, „probabil contaminare între a spori şi a ciorovăi” [sic!]. „A sporovăi” nu e în realitate decât macedoneanul zboruva, „a vorbi”. Mai mult, derivatele din kuvënd / cuvânt sunt paralele în română şi în albaneză: kuvendój = a cuvânta, kuvendár = cuvântător.
Știind toate acestea, titlul arhaizant „Cuvente den bătrâni” al lui Hașdeu capătă deodată un cu totul alt sens.
AUTOR: Dan Alexe
