Rubrica Evocări// În memoriam artistului Vasile Marin
Mai bine de patru decenii a bucurat spectatorii cu vocea și repertoriul său deosebit, fiind un bun prieten și mentor pentru tinerii și talentații interpreți. Se pregătea intens să consemneze cea de a 70 aniversare printr-un grandios concert ce avea să se desfășoare la baștina lui la Vorniceni, Strășeni, dar nu a fost să fie acel concert, artistul a decedat. Este vorba de Vasile Marin.
Pleca un artist ce făcea parte din legenda culturii autohtone, cel care a ajuns la cântec prin dans și care a readus în scenă elementele vechiului cântec lăutăresc. Era unic, era deosebit, era foarte talentat, iubit și îndrăgit. S-a născut la 19 octombrie 1942 în satul Vorniceni, Strășeni, fiind ultimul copil al Ecaterinei și a lui Ștefan Marin. De mic era fermecat de cântec și dans, de aceea când veni timpul a mers la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1956-1961), unde a studiat baletul.
În anii 1959-1966 activează ca dansator în trupa Teatrului de Operă și Balet din Chișinău. A fost solist în mai multe spectacole de balet: „Carmen” , „Frumoasa adormită”, „Spartak”. Dar dragostea față de cântec și acordeon a învins. Astfel, la ai săi 25 de ani devine solist vocalist în ansamblul de muzică populară ”Mugurel” care tocmai se înființase pe lângă Filarmonica Națională. Era anul 1966.
Alături de colegii de breaslă – Ion Bass, Valentina Cojocaru, Anastasia Istrati și Maria Drăgan susținuți de dirijorul Valeriu Negruzzi au readus în circuit cântecul popular moldovenesc în toată splendoarea lui. Nu este străin și faptul că bine cunoscutul regizor Emil Loteanu a montat un film documentar despre activitatea ”Mugurelului”, fiindu-le alături atât în timpul concertelor cât și în orele de răgaz. Astfel, spectatorilor fiindu-le prezentată și partea reversă a vieții unui artist.
Un moment demn de menționat este faptul că pregătirea coregrafică pe care a avut-o Vasile Marin, i-a fost de mare folos atât pentru ieșirile sale în scenă, cât și pentru colegii săi. Împreună repetau orice gest care însoțea o piesă muzicală sau alta. Vasile Marin pe tot parcursul vieții sale a ținut la autoperfecțiune. Pianul și acordeonul au fost instrumentele la care interpretul se acompania de sine stătător.
După desființarea ansamblului „Mugurel” Vasile Marin a activat în cadrul Ansamblului „Ciocârlia” al Palatului sindicatelor din Chișinău din 1974 până în 1979, în calitate de solist vocalist, dar și acompaniator pentru trupa de dans al ansamblului. Din anul 1979 și până în 1987 a fost solist vocalist în Orchestra de muzică populară „Fluieraș” dirijată de Serghei Lunchevici.
La vârsta de 45 de ani, odată cu pensionarea, nu a părăsit scena, dar și-a continuat activitatea artistică cu mai multă râvnă. Astfel, în 1988 alături de consătenii săi, a organizat și a fost membrul Ansamblului folcloric „Busuioc din Vorniceni”. Au urmat un șir de spectacole atât în satul și raionul de baștină, cât și prin multe alte raioane ale Moldovei.
Vasile Marin s-a filmat și a fost unul din eroii filmului de comedie „Cine arvonește, acela plătește”, regizor Gheorghe Urschi, 1989. În aceeași perioadă activează alături și de alți muzicieni profesioniști, tot pensionați, dar dornici de muzică, sub bagheta violonistului Laurențiu Nujnoi.
În 1993 a fost decorat cu medalia Meritul civic, iar în 1999 – cu Ordinul Gloria muncii.
Vasile Marin a fost și un bun familist, împreună cu Valentina Țurcanu, de profesie medic cu care s-a căsătorit în 1970, au adus-o pe lume în 1972 pe fiica Luminița, filolog de profesie. A lăsat în urma sa doi nepoți Vladislav și Maxim cu care a avut o relație aparte și i-a iubit enorm, o stradă în numele dumnealui în satul de baștină, unde e casa părinților și cântecele care-i păstrează zvâcnetul și trăirile-i sufletești imprimate în ele.
