Rubrica Evocări// Viața artistică a Anastasiei Istrati
Era prin anul 1971 când la Zârnești, Cahul a venit cu un concert Orchestra de muzică populară Mugurel dirijată de Valeriu Negruzzi. Concertul s-a ținut pe scena școlii locale, proaspăt data în exploatare, elevii de atunci, au avut privilegiul să fie printre spectatori și să privească cu multă admirație la tot ce se petrecea în scenă. Artiștii pe care îi vedeai din când în când la televizor, acum erau pe scenă, printre ei și Anastasia Istrati, mica de statură, cu două cosițe prinse cu flori, ca o ștrengăriță, era ca argintul viu în scenă. Orice mușchi de pe corpul ei cânta, era într-un freamăt non stop. De la ea venea atâta energie și atâta frumusețe și farmec, că lumea nu-i dădea voie să iasă din scenă, ovaționând-o mereu.
Era urmărită în emisiunile tv cu atâta patimă și dor își interpreta cântecele. Venită la Chișinău nu-i prea auzeam și vedeam pe acești artiști minunați. În 1974 se desființează orchestra Mugurel și odată cu ea, se risipește încet, încet și viața artistică a Anastasiei Istrati.
Anastasia Istrati a avut o carieră artistică fulminantă, dar foarte scurtă. Cele câteva cântece ce se păstrează în fondurile de aur vorbesc despre o personalitate artistică de unicitate cu un stil de interpretare aparte, o voce deosebită.
Născută pe 26 ianuarie 1942 în satul Pănășești, Strășeni, a făcut studii la Școala de Muzică din Slobozia clasa dirijor de cor a profesorului Petre Stroiu. Și-a început cariera artistică în Corul „Doina” a Filarmonici dirijat de Veronica Garștea, unde cântă timp de trei ani. Din 1967 pana în 1975 este angajata Orchestrei „Mugurel”. Din 1975 până în 1980 e solista Orchestrei „Fluieraș”. Din 1980 până la ieșirea la pensie cânta în corul Teatrului de Operă și Balet.
Pe timpul când era în vogă numele Anastasiei Istrati în Mugurel este observată de regizorul Emil Loteanu care toarnă filmul „Fresce în alb” cu toate cântecele cântăreței. Film care a avut un răsunet extraordinar.
Toată viața a tânguit după cântec și slava de altă data, dar așa și nu i-au mai revenit. S-a retras în modestu-i apartament de la Botanica veche, având grijă de soțul ei clarinetistul Sergiu Cojoc și pregătindu-i bucatele deosebite la care era foarte iscusită Anastasia Istrati.
Duceau o viață mai mult decât modestă. Pleacă din asta lume pe 26 septembrie 2016 cu tristețea nerealizării sale in domeniul cântecului ce l-a iubit mai mult ca viața, cântecul popular.
La dorința ei a fost înmormântată în cimitirul din satul de baștină Sireți, raionul Strășeni.
AUTOR: Veta Ghimpu-Munteanu
