Scriitorul Ion Druță a decedat la vârsta de 95 de ani
Azi dimineață, la ora 10, la Moscova, a murit scriitorul Ion Druță, la vârsta de 95 de ani. Vestea tristă vine de la nepoata scriitorului, care i-a fost alături în ultimele clipe din viață.
Conform unei bibliografii realizate de Editura Cartier, cele dintâi povestiri îi sunt publicate la începutul anilor ’50. Primul volum de schițe și nuvele „La noi în sat” vede lumina zilei în 1953, fiind urmat de alte povestiri, apoi de romanul „Frunze de dor” (scris în 1955, publicat în 1957). Colaborează cu ziarele „Țăranul Sovietic”, „Moldova socialistă” și revista „Femeia Moldovei”. Absolvă cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul de Literatură „A. M. Gorki” al Uniunii Scriitorilor din URSS (1957).
Criticile distrugătoare din partea oficialităților comuniste din RSS Moldovenească vizând scrierile sale, mai ales romanul „Povara bunătății noastre” (1963, prima parte, Balade din câmpie; integral, Povara bunătății noastre, 1970), precum și filmul „Ultima lună de toamnă”, îl fac pe autor să se stabilească la Moscova (1959).
Ca dramaturg, este autorul unui șir de piese montate cu succes atât în RSSM, cât și pe scenele multor teatre din fosta URSS și din străinătate: „Casa mare” (1961), „Doina” (1968), „Păsările tinereții noastre” (1971), „Horia” (1973), „Frumos și sfânt” (Sfânta sfintelor 1974), „Cervius divinus” (1975), „Întoarcerea țărânei în pământ” (Plecarea lui Tolstoi; 1978), „Apostolul Pavel” (1996) și multe altele.
În 1967 i se decernează Premiul de Stat al RSS Moldovenești pentru nuvela „Ultima lună de toamnă” și romanul „Balade din câmpie”. Scriitor bilingv, publică la Moscova în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică și dramaturgie. Deține titlurile de Scriitor al Poporului (1988), membru de onoare al Academiei Române (1990) și membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). Laureat al Premiului de Stat al R. Moldova în domeniul literaturii (2008) și al Premiului Constantin Brâncoveanu, secțiunea Literatură (2014).
Opera sa include, de asemenea, romanele „Clopotnița” (1972), „Întoarcerea țărânei în pământ” (1974) și „Biserica Albă” (1983). Pentru copii scrie „Balada celor cinci motănași”, „Povestea furnicii”. În 2020, publică un almanah epistolar cu titlul „Despărțirea apelor” la Editura Cartier.
