Ucraina după Granada: scade oare determinarea occidentalilor?
Oriunde ne uităm, dovezile se adună – de la haosul Congresului din SUA până la Uniunea Europeană, aparent mai rafinată și rezervată, dar într-un fel tot atât de haotică.
La Moscova, „țarul” Vladimir Putin arată că a decis să mizeze pe un conflict înghețat, pe care l-ar putea prezenta ca fiind o victorie, dacă soarta îi va oferi un președinte american prietenos sub forma lui Donald Trump în noiembrie anul viitor. Săptămâna aceasta, Anders Fogh Rasmussen, fostul prim-ministru danez și secretar general al NATO, a dus o discuție fascinantă, la Bruxelles, cu publicația americană Politico, discuție despre NATO, Rusia, Ucraina, China, Taiwan și lupta pentru apărarea democrației.
Politicienii și oficialii pensionați sunt adesea unii dintre cei mai interesanți oameni atunci când e nevoie de analize politice, deoarece posedă tot contextul și informațiile din timpul lor în funcție, dar nu mai au precauția cuiva care încă mai servește oficial. Rasmussen este un exemplu excelent în acest sens. El susține astfel în mod convingător că Ucraina ar trebui invitată să se alăture NATO chiar foarte rapid, deoarece abordarea actuală care constă în a promite aderarea după încetarea ostilităților nu face decât să-l stimuleze pe Putin să-și continue atacul asupra țării.
La reuniunea lor de săptămâna trecută de la Granada, în Spania, liderii europeni l-au copleșit pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski cu asigurări că țările UE vor continua să sprijine Kievul, în ciuda reticențelor crescânde ale SUA.
„Nu avem dreptul să fim obosiți”, le-a spus președintele francez Emmanuel Macron jurnaliștilor, în timp ce premierul estonian Kaja Kallas a adăugat: „Rusia vrea să ne vadă obosiți. Nu ar trebui să arătăm Moscovei că suntem descurajați, pentru că trebuie să înduram atâta timp cât este nevoie.”
Dar liderii nu erau pregătiți să-și imagineze Europa preluând singură povara de a sprijini lupta Ucrainei împotriva agresiunii ruse.
„Europa nu poate umple golul lăsat de SUA”, a spus șeful diplomației UE Josep Borrell. Doar Macron a lăsat să se înțeleagă că Europa trebuie să se mențină pe cont propriu, denumind ajutorul american o „completare minunată” care totuși „nu ar putea înlocui” contribuția Europei.
În comentariile făcute într-un videoclip pe rețelele de socializare, după întâlnire, Zelenski a semnalat că Ucraina va primi în curând mai multe sisteme de apărare aeriană și a mulțumit Spaniei, Italiei, Franței, Germaniei și Regatului Unit, spunând că „luptătorii noștri au nevoie de mai multă artilerie și arme cu rază lungă de acțiune.”
Acele țări nu au confirmat însă nicio livrare nouă la încheierea summitului de la Granada, iar cancelarul german Olaf Scholz a anunțat că, după o lungă gândire, nu va livra rachete Taurus Kievului.
Nada in Granada
Eșecul în a lua o decizie a fost ceea ce a caracterizat întâlnirea din Granada. Speranțele de progres către rezolvarea crizei umanitare din Nagorno-Karabah au fost năruite atunci când atât Ilham Aliyev din Azerbaidjan, cât și Recep Tayyip Erdogan din Turcia au anunțat că nu participă la întâlnire.
Încercările de a dezamorsa tensiunile dintre Kosovo și Serbia au eșuat, de asemenea. Președinta kosovară Vjosa Osmani a refuzat discuțiile cu omologul ei sârb, Aleksandar Vučić.
Și, pentru a încheia, declanșarea războiului între Hamas și Israel este acum și de mai rău augur pentru Ucraina, deoarece deturnează parte importantă din atenția și fondurile SUA și ale UE către o altă zonă de conflict, exact în momentul în care ucrainenii ar avea nevoie de o intensificare a efortului occidental de sprijinire militară și economică.
AUTOR: Dan Alexe
