Radiomatinal de weekend // Interviu cu Inga Druță despre dicționarul de termeni recenți
Probabil nimeni nu poate nega rolul, pe care îl au dicționarele în formarea personalității. Pentru a ne încadra în lumea aflată într-o perpetuă schimbare avem nevoie de abilitatea de a selecta informațiile, de a înțelege corelația dintre ele, de a plasa în diverse contexte idei și cunoștințe noi.
Un dicționar de limba română este cea mai importanță carte, pe care o putem avea în bibliotecă. Acesta ne va învăța nu doar să cunoaștem o mulțime de cuvinte noi, dar și să ne îmbunătățim vocabularul, gramatica și modul în care ne vor privi cei din jurul nostru. Cel mai uzual sau important este DEX-ul, dar în limba română există și alte, foarte multe dicționare, ca să amintim doar de câteva - de sinonime, antonime, de ortograme, de neologisme, etimologic, frazeologic etc.
Acest șir îl continuă dicționarul de termeni recenți.
Cum este elaborat un asemenea dicționar, cât de recenți sunt termenii inserați? Răspunsul la aceste și alte întrebări îl putem afla din dialogul realizat de Larisa Verdeș cu Inga Druță, doctor habilitat în filologie, în cadrul emisiunii RADIOMATINAL DE WEEKEND, sâmbăta, 14 octombrie.
Cele mai vechi dicționare cunoscute sunt tăblițele cu de pe teritoriul Imperiului Akkadian. Acestea au fost descoperite la Ebla in Siria modernă și datează din jurul anului 2300 î. Hr. Dar primele dicționare românești, manuscrise, au fost glosare bilingve (slavo-române), dintre care cele mai vechi datează din sec. 16.
Autor: Larisa Verdeș
