Corespondență Bruxelles// Căldură în UE: cei 27 ajung la un acord privind piața energiei electrice
În timp ce energia nucleară a fost un motiv permanent de fricțiune între Paris și Berlin, Consiliul Miniștrilor Energiei din UE a fost ușurat să ajungă la un consens marți, 17 octombrie, „de neimaginat cu doar câțiva ani în urmă”.
Țările europene, precum și actorii din energie și din industrie, așteptau de săptămâni întregi „fumul alb”, ca atunci când se anunță un nou Papă. Cei Douăzeci și șapte au ajuns în cele din urmă la un acord privind reforma pieței europene a energiei electrice, blocată până acum de divergențele franco-germane privind sprijinul pentru energia nucleară.
Pentru a rezuma: Franța își produce cea mai mare parte a energiei în uzinele nucleare, cum o face o țară cum e Belgia vecină, pe când Germania a decis încă din vremea lui Gerhard Schröder să iasă cu totul din nuclear.
Asta a și făcut ca Germania, închizând-și uzinele nucleare, să devină atât de dependentă de gazul rusesc
Acordul atins de cei 27 promovează o reformă care „țintește să facă prețurile la energie electrică mai puțin dependente de volatilitatea prețurilor combustibililor fosili, să protejeze consumatorii de creșterile prețurilor, să accelereze implementarea energiei regenerabile și să îmbunătățească protecția consumatorilor”.
Un „casus belli” pentru Paris
Președintele Franței, Emmanuel Macron, salutase săptămâna trecută, după o întâlnire cu cancelarul german, Olaf Scholz, dorința celor două țări de a încheia un acord „până la sfârșitul lunii”. Cu excepția faptului că o nouă propunere a președinției spaniole a Consiliului de Miniștri al UE stârnise temeri, deoarece eliminase complet din text controversata chestiune a sistemului de sprijinire a centralelor nucleare existente, un casus belli pentru Paris.
„O mare victorie franceză”
Parisul și Berlinul s-au înțeles însă asupra unui punct: era nevoie de prețuri mici la energie electrică pentru utilizatori, dar și și mai ales pentru producători pentru a lupta împotriva concurenților chinezi și americani, foarte mult sprijiniți de statele lor. Mai mulți mari industriași anunțaseră, de asemenea, că vor amâna sau chiar vor anula proiecte de investiții pentru a se muta pe terenuri unde prețurile la energie, în special, sunt mai mici. Acordul trebuie, de asemenea, să permită IMM-urilor să aplice prețuri reglementate în perioade de criză, chiar și sub costul real.
Este, de asemenea, o chestiune de a asigura o mai mare predictibilitate pentru investitori: orice sprijin public pentru noi investiții în producția de energie electrică fără carbon s-ar face prin „contracte pentru diferență” (CFD) la un preț garantat de stat. Franța a vrut să includă parcul nuclear existent în aceste CFD-uri, lucru pe care l-a obținut. În acest mecanism, dacă prețul pieței angro este mai mare decât prețul stabilit, producătorul de energie electrică trebuie să ramburseze veniturile suplimentare realizate de Stat, care le poate redistribui. Dacă prețul este mai mic, statul plătește despăgubiri. Toți banii astfel colectați sunt redistribuiți către consumator, ceea ce îi permite acestuia din urmă să-și plătească energia electrică la costul real de producție, și nu la prețul pieței.
Cât despre decizia germană de a renunța la nuclear, ea a fost luată de Gerhard Schröder și continuată de Angela Merkel, ea a devenit o decizie politică foarte suspectă după ce Gerhard Schröder a fost cooptat de Putin, intrând chiar în conducerea Gazprom.
AUTOR: Dan Alexe
