Social

O samă de cuvinte// Mersi, spasibo, mulțumesc

Dacă personajele lui Tolstoi conversau pe franțuzește în Război și pace, limba franceză a pierdut la fel de mult teren de un secol încoace în Rusia pe cât a pierdut și în întreaga Europă de Est. A lăsat în schimb în urmă „mersi” / merci, care în unele limbi: română, bulgară, armeană sau farsi (iraniană) este pur și simplu „mulțumesc”. În aceste limbi, „mersi”-ul a devenit cuvânt național, parte din vocabularul de bază al limbii.

În Iran, „mersi” e atât de natural, încât constituie deseori marca prin care afganii îi identifică pe iranieni, deși vorbesc aceeași limbă (dari din Afganistant e aceeași limbă cu farsi din Iran, însă spre deosebire de iranieni, afganii nu spun „mersi”).

Cum spunem „mulțumesc” în ucraineană

Pentru a mulțumi, ucrainenii nu folosesc în limbajul cotidian rusescul „spasibo”, ci spun: — дякую (d’akùiu). Дякую (d’akùiu) este un împrumut direct din polonezul „dziękuję” (de la verbul dziękować, a mulțumi). Dar roata împrumuturilor nu se oprește acolo, căci „dziękuję” polonez la rândul lui nu e altceva decât un împrumut din germanul „danke” (danken, a mulțumi, care în engleză are forma „thank”, to thank). Direcția împrumutului a fost determinată așadar de influența culturală:

1. germ. „dank-” > 2. polon. „dzięk-”(-uję) > 3. ucr.: „дяк”-ую (d’ak-uiu).

Influență poloneză așadar în ucraineana cotidiană. Nimic de-a face acolo cu rusescul „spasibo”, care e restul unui „Doamne-ajută” („Spasi Bog”, ca și „bogdaproste” în România, de la „Bog da prosti”.)

Cât despre cuvântul nostru „mulțumesc”, el nu este decât transpunerea în română a urării grecești mecanice χρόνια πολλά = “la mulți ani”. De aici, formula a fost verbalizată: „La mulți ani" > „mulț’ani” > eu (te) „mulț’anesc” > „mulțumesc”.

Am spus că iranienii zic „mersi”. Dar francizarea Iranului a mers foarte departe. Atât de profundă a fost influența franceză în Iran, încât și acum, la atâta vreme după Revoluția Islamică, multe denumiri geografice sunt în continuare franceze. Azi am descoprit, citind o scurtă istorie a Greciei în farsi, că de pildă Marea Egee se spune: دریای اژه, adică… Daria Égée.

Noi am românizat-o fonetic în Egee, turcii în -ghe-: Ege Denizi, însă iranienii pronunță în continuare Éjé, ca în franceză.

Bun, bine, nu ajungi departe în Iran dacă știi să spui Marea Egee, dar un „mersi” ajută să nu fii confundat cu un afgan, sau, doamne ferește, cu un turc.

AUTOR: Dan Alexe

X