Margine, marjă și alte pompozități…
Oh, cât de pompos este limbajul arhaizant, cvasi-bisericesc pe care îl auzim zilnic din gura unor invitați ai televiziunilor care vor să își dea o aură de erudiție și seriozitate: îi auzim spunând “dascăli" în loc de “profesori", "cadre didactice", "personal din învățământ", folosind astfel un clișeu enervant și vid de sens!
“Dascălii”… Un cuvânt pocit, rupt din novlimba cuviincioasă care ne sufocă cu vorbe precum “duhovnici", "a se înfrupta", "tămăduire", sau, cum am auzit și citit: -- "tălmaci" și "a tălmăci" în loc de traducători și a traduce.
Glumind, putem spune, la adresa celor care redactează știri, de pildă, într-un limbaj pocit, că ajungem acolo în "marja" inteligenței... Da, asta pentru că vezi deseori că un cutare eveniment "a avut loc în marja" întâlnirii, sau a congresului etc.
Desigur, corect este să spunem că a avut loc "în marginea evenimentului". „Marjă" și "margine" nu sunt același lucru. Nu e corect să spunem: "În marja reuniunii s-a discutat" (de ex. pedofilia infantilă, intervenția israeliană în Gaza, definiția termenului “marjă" etc), ci corect e: “Pe/În marginea întâlnirii s-a discutat" etc. Adică: neoficial, în margine, în culise, incidental, accesoriu.
Marja e altceva decât marginea: “marja" unei foi de tipografie (termen tehnic), “marjă" de libertate (cât spațiu de manevră ai?), marjă de câștig la bursă.
“Marja" e un spațiu vag, potențial, ipotetic. “Marginea”, in schimb, e muchia sau limita. Doar în franceză cele două sunt omofone, altminteri în marja noastră de libertate retorică putem fi aduși la marginea exasperării când vedem cu unii confundă “marjă" și “margine".
În orice alte circumstanțe, "marja" este doar o pompozitate despre care se crede că ar aduce seriozitate discursului, ceva echivalent cu folosirea unor cuvinte precum "a lectura" în loc de simplul, omenescul, "a citi”.
Autor: Dan Alexe
