Premierul armean refuză să participe la summitul CSTO din Belarus, pentru prima dată din 2009. Reacția Kremlinului
Prim-ministrul Armeniei, Nikol Pashinyan, nu va participa la următorul Summit al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), care va avea loc la Minsk pe 23 noiembrie, anunță serviciul de presă al guvernului armean, citat de Currenttime.tv Oficialul și-a anunțat absența de la summit într-o conversație telefonică cu președintele Belarus, Alexandr Lukașenko.
Prim-ministrul Armeniei „și-a exprimat speranța că partenerii săi din CSTO vor trata această decizie cu înțelegere”, precizează serviciul de presă guvernamental. Astfel, pentru prima dată din 2009, Armenia nu va participa la summitul CSTO.
Solicitat pentru o reacție, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus că nu știa despre decizia lui Pashinyan de a nu participa la această întâlnire. „Dacă acesta este într-adevăr cazul, atunci ne putem exprima regretul”, a spus el.
Anterior, prim-ministrul Armeniei a spus că Erevanul va fi nevoit să reconsidere relațiile cu alte țări și să caute noi parteneri în domeniul securității din cauza acțiunilor Rusiei. El a subliniat că Moscova nu și-a îndeplinit obligațiile aliate față de Armenia în conflictul din Nagorno-Karabah și a spus că nu vede niciun avantaj în prezența bazelor militare rusești în țară.
La summitul de la Erevan din noiembrie 2022, Nikol Pashinyan a refuzat să semneze proiectul de declarație a Consiliului de Securitate Colectivă al OTSC și documentul privind măsurile comune pentru a oferi asistență Armeniei. Decizia a fost explicată prin faptul că documentelor le lipsește o „evaluare politică clară a situației de la granița armeno-azerbaidjană”.
CONTEXT
Disputa teritorială dintre Armenia și Azerbaidjan pe tema Nagorno-Karabah se desfășoară de la sfârșitul anilor 1980. Regiunea Autonomă Nagorno-Karabah, populată în principal de etnici armeni, cu sprijinul Armeniei, a declarat secesiunea de RSS Azerbaidjan, iar în septembrie 1991 a anunțat crearea „Republicii Nagorno-Karabah”.
În timpul conflictului armat din 1988–1994, 30 de mii de oameni au murit în regiunea separatistă. Nagorno-Karabah și câteva regiuni adiacente ale Azerbaidjanului au ajuns sub controlul de facto al forțelor armate armene. Drept urmare, sute de mii de oameni, în mare parte etnici azeri, au devenit refugiați și persoane strămutate în interior.
„Republica Nagorno-Karabah” nu este recunoscută oficial de nicio țară ONU, inclusiv Armenia. În 1993, ONU a adoptat patru rezoluții prin care cereau retragerea trupelor armene din regiunea Karabakh și recunoașterea teritoriului ca parte a Azerbaidjanului.
După o nouă escaladare a situației la sfârșitul lunii septembrie 2020, Azerbaidjanul a readus sub controlul său zonele din jurul Nagorno-Karabah, inclusiv orașul antic Shusha. A doua zi după capturarea regiunii, premierul armean Nikol Pashinyan, președintele azer Ilham Aliyev și președintele rus Vladimir Putin au semnat o declarație de încetare a focului în Nagorno-Karabah.
Conform termenilor acordului, Armeniei și Azerbaidjanului li se atribuie teritoriile în care se aflau trupele la momentul semnării documentului. O misiune rusă de menținere a păcii este staționată de-a lungul liniei de contact.
După aceasta, Azerbaidjanul a început o blocare a zonelor din Karabah populate de etnici armeni: au fost înființate puncte de control pe singurul drum care nu permitea nicio mărfuri, inclusiv alimente și ajutor umanitar, să intre în regiune.
La 19 septembrie 2023, Azerbaidjan a lansat o „operațiune antiteroristă” în zonele Karabahului populate de etnici armeni: s-a încheiat cu capitularea autorităților autoproclamatei republici. Pe 28 septembrie, șeful Republicii Nagorno-Karabah nerecunoscute, Samvel Shahramanyan, a semnat un decret privind încetarea existenței sale de la 1 ianuarie 2024 și dizolvarea instituțiilor statului.
