Personalitatea săptămânii // 100 de ani de la nașterea sopranei Maria Callas
Astăzi, 2 decembrie, se împlinesc 100 de ani de la nașterea divei supranumite „regina della lirica” – cea mai mare soprană din a doua jumătate a secolului trecut – Maria Callas. „M-am născut prea mândră, prea mândră și prea fragilă. Iar dacă regret că atunci când sufăr, sufăr de o sută de ori mai intens decât alții, sunt sigură că atunci când sunt fericită, sunt de o mie de ori mai fericită decât ei” – așa sună un fragment dintr-o scrisoare inedită a Mariei Callas, scrisă la 12 iunie 1963, reprodusă de scriitorul Alfonso Signorini în cartea „Prea mândră, prea fragilă. Romanul Mariei Callas”. A rămas în memoria tuturor sub numele „La Divina”, cea care a dat glas pe scenă atâtor personaje cu destin tragic și care și-a trăit propria tragedie și nefericire în afara scenei. Povestea acestei voci de excepție, marcate de un destin tragic, o aflați din articolul următor.
Cecilia Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, cu pseudonimul Maria Callas, s-a născut la New York, la 2 decembrie 1923, într-o familie de imigranți greci. În copilărie, la vârsta de cinci ani, Maria Callas este lovită de un automobil și rămâne în stare de comă timp de 22 de zile. Accidentul nu se soldează cu urmări, Maria Callas se dezvoltă normal și, având înclinații pentru muzică, începe să ia lecții de pian.
În 1937, părinții se despart și mama se întoarce împreună cu fiica sa în Grecia. Maria studiază mai departe pianul la Atena, cu prestigioasa profesoară Maria Trivella. În toamna aceluiași an s-a înscris la clasa Elvirei de Hidalgo, celebră soprană spaniolă, blocată în capitala grecească de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. De Hidalgo a declarat mai târziu despre Callas că era „un fenomen… Obișnuia să asculte toate sopranele, mezzosopranele și tenorii… Era capabilă de orice”. Însăși Callas a declarat: „mergeam la Conservator la 10 dimineața și plecam cu ultimul elev… devorând muzică 10 ore în zi”.
Opera din Atena, după ce-a fost mințită în legătură cu vârsta sa prea fragedă pentru a putea fi admisă, o angajează și, până în 1945, în capitala ocupată de trupele germane, ea încinge auditoriul, interpretând Tosca de 33 de ori în mai puțin de patru ani.
Primul succes deosebit al Mariei Callas a avut loc abia în 1948, când apare pentru prima dată în rolul titular din opera „Norma” de Vincenzo Bellini pe scena teatrului din Florența. În repertoriul său memorabil, interpretarea celebrei arii „Casta Diva” va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, rămânând neegalată până astăzi.
Verona îi oferă și ocazia de a-l cunoaște pe Giovanni Battista Meneghini, un industriaș bogat și mare amator de muzică, care era cu 37 de ani mai în vârstă, iar la 21 aprilie 1949, cei doi se căsătoresc, Meneghini preluând și rolul de agent teatral al artistei.
Maria Callas a cucerit titlul de „prima donna assoluta”, însă mult timp s-a aflat într-o rivalitate totală cu soprana italiană Renata Tebaldi. Ani buni, replicile dintre cele două mari artiste au făcut deliciul presei de scandal. În septembrie 1959, primește invitația bogatului armator grec Aristotel Onassis la o croazieră pe yacht-ul său „Christina”. Era momentul despărțirii de soțul ei, și începutul unei relații în care Onassis își manifesta gelozia în cele mai distructive modalități, una dintre principalele consecințe fiind că Maria era ținută departe de activitatea artistică.
În 1964, apare în „Tosca”, la „Covent Garden” și apoi în „Norma” la Paris, dar lunga perioadă de inactivitate își pusese deja o puternică amprentă asupra calităților ei vocale.
Ultimul ei succes poate fi considerat apariția, în anul 1965, în „Tosca”, la New York.
Au urmat anii de declin artistic, iar viața avea să fie la fel de neîndurătoare cu ea, în momentul în care Onassis se căsătorește cu Jacqueline Kennedy, văduva fostului președinte american John F. Kennedy, asasinat la Dallas, în 22 noiembrie 1963. Era lovitura de grație pentru viața ei artistică și sentimentală, iar puțină consolare venea din faptul că Maria și Aristotel continuau să se întâlnească.
În anul 1973 pleacă într-un turneu mondial de concerte, alături de tenorul Giuseppe di Stefano, însă Maria Callas era o umbră a artistei de succes de pe vremuri, periplul fiind încheiat în anul 1974, în Japonia.
În 1975, Aristotel Onassis a ajuns pe patul de spital, răpus de o boală rară de care suferea de ceva vreme. După acest moment, Maria Callas se retrage la Paris, în uitare, în apartamentul din Avenue Georges-Mandel.
A trecut la cele veșnice la 16 septembrie 1977, la doar 54 de ani, în condiții care au rămas până astăzi neelucidate pe deplin, vorbindu-se inclusiv despre o posibilă sinucidere sau despre o moarte „din dragoste”. Varianta oficială este că a murit în urma unui atac de cord, însă n-a fost permisă nicio autopsie și a fost imediat incinerată. Cenușa ei a fost răspândită, doi ani mai târziu, în Marea Egee, locul străbătut de toți marii armatori ai lumii, care este menționat în toate tragediile, de la cele antice, până la cele moderne.
