EVOCĂRI// Valeriu Hanganu, trompetist talentat și unic în memoria muzicii
Ce trist decembrie, ce dureros ajun de sărbători a vestit acel sfârșit de an. Valeriu Hanganu avea să cadă ca un fulger și să devină un izvor de lacrimi reci, de gheață, se scria în presa timpului în acel 20 decembrie 1991.
Au trecut ani de când sunetele trompetei lui Valeriu Hanganu le putem asculta doar în cele câteva lucrări înregistrate de artist, dar lumea muzicală nu încetează să vorbească despre talentul unic, despre tehnicile personalizate ale unui mare artist precum a fost Valeriu Hanganu.
În scurta sa viață de doar 30 de ani, Valeriu Hanganu, a reușit să rămână în istorie prin talentu-i, prin unicitatea și starea care o aducea de fiecare dată în sălile de concerte atunci când cânta la trompetă. Iar trompeta, nu întâmplător se spune, că e aidoma sufletului și vocii omenești.
A îndrăgit acest instrument încă de copil. De baștină e din Cociulia, Cantemir. Tatăl lui a observat dragostea copilului pentru trompetă și i-a cumpărat una veche la care Valeriu a început să exerseze descoperind lumea și farmecul sunetelor muzicale. A știut din start că trompeta e instrumentul pe care vrea să-l însușească și la care să cânte cu adevărat. Astfel merge la Colegiul de muzică din Bălți și studiază în clasa profesorului Vasile Chironda, după care a urmat Conservatorul din Chișinău la profesorul Nestor Ciobanu.
Performanțile artistice ale tânărului student întreceau imaginația profesorilor lui. Vestea că a apărut un muzician deosebit s-a răspândit repejior printre cei din breaslă. Ion Dascăl, care-l cunoscuse pe Valeriu Hanganu încă de la Bălți l-a și prezentat dirijorului și violonistului Dumitru Blajinu acesta încredințându-i o partitură de vioară foarte grea, iar trompeta lui Hanganu l-a uimit într-o clipită pe marele dirijor. După o perioadă de timp petrecută în orchestra Folclor a Radioteleviziunii, Valeriu Hanganu trece în orchestra Lăutarii a lui Nicolae Botgros. Din 1985 până când se întâmplă nenorocirea artistul culege lauri în această și cu această orchestră. Valeriu Hanganu era mândria colegilor săi, iar alături de virtosul clarinetist Ion Boldumea, au interpretat cele mai minunate lucrări posibile. După fiecare evoluare lumea îi aplauda frenetic.
S-a rupt un fir de sunet mirific și s-a înălțat, acolo sus, de unde nu-l mai putem auzi, iar aici pe pământ Valeriu Hanganu și-a lăsat rădăcinile și vlăstărașul ce-l continuă pe tata- trompetistl Dumitru Hanganu, care cântă și el în orchestra Lăutarii. Ba, mai mult, mai are o noră cântăreață, fiica prietenului său – Nicolae Sava și două nepoțele drăgălașe și foarte muzicale. Așa că Valeriu Hanganu trăiește prin ei și prin piesele lăsate în arhivele radioteleviziunii, dar mai ales în memoria colegilor de breaslă. Veșnică să-i fie amintirea marelui artist – Valeriu Hanganu.
AUTOR: Veta Ghimpu-Munteanu
