MEDITAȚII ÎN CHEIA SOL – cântăreața Maria Sarabaș
S-a născut la 2 ianuarie 1948 în satul Câșlița-Prut, raionul Vulcănești. După absolvirea Școlii Pedagogice din Cahul, unde a luat primele lecții de teorie muzicală, canto și acordeon, în perioada anilor 1968-1974 studiază la facultatea de filologie a Universității de Stat din Moldova. La vârsta de 16 ani a înregistrat primele trei cântece la Radio Moldova (programul „Luceafărul”). În anii 1971-1974 a fost solistă a Orchestrei de muzică populară „Lăutarii”, la Filarmonica din Chișinău. A activat în calitate de redactor literar la Filarmonică (1974-1995) și la Agenția concertistică și de impresariat artistic „Moldova-Concert” (1995-1997).
De-a lungul carierei sale Maria Sarabaș a colaborat cu mai multe orchestre de muzică populară:„”Miorița”, „Folclor”, „Doina Moldovei”, „Busuioc Moldovenesc”, „Ciocârlia”, „Struguraș”, „Veselia”, „Basarabia”, „Fluieraș”, „Mugurel”, „Trandafir de la Moldova” etc. A înregistrat cântece populare la Radio Moldova, a lansat CD-uri, casete, precum și un CD în duet cu interpretul Arsenie Botnaru.
„Fiecare popor are haina lui națională, are o muzică care îl deosebește de alte națiuni, de alte țări. Fără muzică, probabil, chiar nu ar fi viață pe pământ. Muzica este o alinare, un medicament pentru suflet și o stare de meditație frumoasă. Este o stare care te duce într-o lume feerică, într-o lume de basm, într-o lume de vis... Asta ar fi muzica și cred că fiecare om, atunci când este foarte întristat și-i este greu pe suflet, când are necazuri și supărări, că așa-i viața, cu bune și cu rele, dacă ar asculta muzică, probabil, ar uita și și-ar tămudui atât sufletul, cât și trupul.
În viață am trăit sentimente extrem de frumoase legate de muzică - peste hotare, dar și la noi, atunci când am admirat, spre exemplu, orchestrele „Lăutarii”, „Mugurel”, „Fluieraș”, „Folclor”...
În 1996 am fost la un Festival Internațional de folclor, unde am ascultat un cor de fete. Erau din Japonia. Concertul a avut loc într-o biserică construită prin anii 1400, care era în reconstrucție. O parte a bisericii însă funcționa și enoriașii veniți în acea zi au avut parte nu numai de liturghie și de slujba care se oficia acolo, dar și de un concert extraordinar. Erau 8 fete. Atât de frumos cântau, era un unison atât de bine închegat, iar ele tinere, frumoase, parcă erau niște statui de marmură. Vocile lor parcă nu erau omenești, aveai impresia că sunt niște îngeri, căzuți din cer și puși acolo, lângă altarul bisericii, ca să ne uluiască cu sunetele acelea miraculoase, pe care le emiteau.
Muzica este sufletul unei națiuni, este cartea ei de vizită, sunt rădăcinile lui seculare, fără de care, probabil, nu s-ar identifica nicăieri în lume”.
