Corespondență// Ce este „subsidiaritatea”, ferestruica prin care membrii UE își păstrează părți din suveranitate
În ciuda legendei, multe lucruri în Uniunea Europeană țin exclusiv de legislațiile naționale, fiind vorba de domenii în care Uniunea Europeană nu poate interveni în nici un fel. Este vorba de unul din acele sectoare, precum definirea familiei, sănătatea sau învățământul, care țin de ceea ce se numește «subsidiaritatea». Domenii în care UE nu are nimic de spus și care țin exclusiv de competența statelor membre. Astfel, în ciuda legendei, nu UE, așadar, poate impune unei țări de pildă să legalizeze căsătoriile de același sex. Asta intră în «subsidiaritate».
Tot așa, Uniunea Europeană nu intervine în felul în care sunt calculate pensiile, să spunem, si nici în legislatia tinând de posibilitatea de a lucra dupa ieșirea la pensie. Este dreptul fiecarui stat de a-si rezerva anumite sectoare ale legislatiei fară ca aceasta să trebuiască să fie armonizată la nivel european.
UE poate interveni numai acolo unde constată anumite discriminari, ceea ce a făcut recent în Grecia. Acum câțiva ani, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a avertizat Grecia că practică o forma de discriminare permitând femeilor care lucrează în forțele armate să iasă mai devreme la pensie decât bărbații și putând astfel să lucreze în sectoarele private, dar primind în acelați timp pensie de la stat.
Criza economică și îmbătrânirea populației au făcut apoi ca unele țări să ridice vârsta la care se poate ieși la pensie. În anumite țări vârsta ieșirii la pensie era pâna acum de 60 sau de 63 de ani. Aceste țări ridică însă vârsta ieșirii la pensie la 65, sau chiar 67 de ani, făcând astfel să scadă de la sine eventualitatea exercitării unor activitati remunerate după ieșirea la pensie. Și aici joacă «subsidiaritatea».
În majoritatea țărilor, continuarea unor activități retribuite după ieșirea la pensie duce la pierderea sau reducerea unora din avantajele financiare obtinute în momentul încheierii oficiale a vieții active. Unele țări permit însă o combinație a continuării unei activitati remunerate după ieșirea la pensie cu încasarea unei pensii de la stat, însă nu în branșă sau în sectorul în care persoana a lucrat pana la încheierea activității.
Dar pentru că am ajuns aici, merită spus că militarii, în multe țări occidentale –într-o majoritate, de fapt- sunt o categorie socială privilegiată. Într-adevăr, militarii și unii funcționari publici sunt mai peste tot privilegiati în materie de pensii și beneficii ulterioare ieșirii la pensie. În Franta, de pilda, pensia unui subofiter care se retrage dupa numai 15 ani de activitate este foarte mică pentru occident, plasându-se sub bara de 1000 de euro pe luna, însa „pensionarul” militar francez poate cumula asta cu o activitate suplimentară. El se poate angaja cu contract oriunde dorețte, după ieșirea la pensie, cumulându-și astfel veniturile.
Situatia e însa valabilă numai în cazul subofiterilor. Gradele superioare trebuie să cotizeze 25 de ani pentru a ieși la pensie și, dat fiind că pensia unui colonel francez poate ajunge la 3000 de euro, ofițerii nu au voie să cumuleze asta cu o nouă slujba.
Așa încât, trebuie oarecum moderată afirmația că «Europa» ar căuta să-și vâre nasul peste tot în legislațiile naționale. Țările membre sunt salvate de «subsidiaritate».
AUTOR: Dan Alexe
