Corespondență//Gabriel Attal, noul premier al Franței: o reîntinerire a politicii și anticipare a alegerilor UE
Gabriel Attal, noul premier al Franței, are doar 34 de ani, este creștin ortodox și gay declarat.

Într-o mișcare surpriză, marți, Macron l-a numit pe fostul său ministru al Educației și unul dintre cei mai populari politicieni ai Franței, în fruntea guvernului, Attal devenind astfel cel mai tânăr prim-ministru al țării vreodată.
Anterior, Attal fusese purtătorul de cuvânt al lui Emmanuel Macron, ceea ce l-a făcut pe șeful opoziției de stânga, Jean-Luc Mélenchon, să spună, la auzul numirii lui Gabriel Attal în fruntea acestui al cincilea guvern în șapte ani, că «monarhul Macron și-a regăsit goarna».
Ca și predecesoarea sa în funcție, Elisabeth Borne, Attal este provenit din PS, dar a urmat evoluția politică a șefului său, Emmanuel Macron, înspre dreapta. Ca și predecesoarea sa și ca de fapt toți prim miniștrii celei de-a Cincea Republici Franceze, el va trebui să lucreze sub autoritatea uneori strivitoare a președintelui Republicii, în condițiile absenței unei majorități pro-prezidențiale absolute în Adunarea Națională și a influenței tot mai mari a opoziției de dreapta.
Macron era supus unor mari presiuni. Manevra lui e menită și a stăvili ascensiunea în sondaje a la fel de tânărului șef al extremei drepte (Rassemblement Național, fostul Front National) Jordan Bardella.
În Franța, actualmente, dreapta extremă îi depășește pe centriști în sondaje înaintea alegerilor europene din iunie și în urma a două luptelor politice de anul trecut pe tema imigrației și pensiilor.
Numirea unui politician luptător, cu propriile sale ambiții, implică, de asemenea, un risc considerabil pentru președinte, care în trecut a favorizat personalități mai modeste și tehnocrate ca locotenenți. Numirea lui Attal va accelera dezbaterile cu privire la ceea ce va urma după Macron, deoarece președintele francez nu poate candida pentru al treilea mandat.
Viitoarele alegeri europene vor fi de asemenea ultima dată când Macron se va înfrunta cu dușmana sa Marine Le Pen înainte de încheierea mandatului său, peste patru ani. O victorie a dreptei extreme în alegerile UE ar rezona ani de zile și ar otrăvi moștenirea președintelui. La nivel european, așadar, semnalul rămâne pozitiv, Macron arătând că politica tradițională, europeană, poate lupta cu succes împotriva extremelor, atât de dreapta cât și de stânga, totul cu o privire spre ceea ce s-ar putea întâmplă la toamnă în Statele Unite.
AUTOR: Dan Alexe