Evocări// In memoriam Teodor Negară
Teodor Negară ca și mulți cântăreți din vremea lui a fost descoperit de muzicianul Isidor Burdin pe când viitorul artist își făcea studiile la Institutul de arte. Tocmai în acea perioadă se forma orchestra Folclor pe lângă Radioteleviziune, iar dirijorul Dumitru Blajinu era în căutare de soliști vocali și instrumentiști.
Teodor Negară venea din Sauca, Ocnița de unde-i prinde grai sufletul, iar melodiile locului îi umple ființa. După absolvirea școlii din localitate merge la Soraca să-și îndeplinească visul de a se face artist. Apoi merge la Institutul de Arte din Chișinău unde învață din 1965 până în 1969. Paralel cu studiile activează în orchestra Folclor până în-1990. Au fost ani de adevărată ascensiune artistică, de succese și recunoștință. Majoritatea cântecelor din repertoriul atrtistului erau pe versuri proprii. Astăzi când asculți cântecele lui Teodor Negară îți dai seama de sensibilitatea artistului, de simțirea lui și atitudinea față de viață cu toate culorile ei.
La vremea lui, Teodor Negară s-a bucurat de cele mai multe aplauze, de cei mai mulți admiratori, făcând parte din generația lui Nicolae Sulac, Maria Drăgan, Vasile Marin, Anastasia Istrati, Ion Bas și alți interpreți înzestrați de la Dumnezeu. S-a bucurat și de aprecierile marilor maeștri în folclor de pe atunci. De remarcat și uimitor este faptul că într-un interval de câteva decenii artistul ajunsese să dețină cel mai complex repertoriu din toată Basarabia.
Ca și ceilalți colegi ai săi de scenă era lipsit de interese financiare. Generațiile lor nu erau formate să alerge după concerte pentru a avea cât mai mult profit, câți mai mulți bani, iar arta lor nu era o meserie, ci o hrană sufletească, din care se îndestulau de toată bunătatea spirituală, văzând lumea încântată și fericită. Practic, bogățiile lor erau comori sufletești.
Generația acestor artiști ar fi un model incontestabil de dedare sufletească, de sacrificii în numele artei și frumosului.
La vârsta de 63 de ani, singur și bolnav, fără casă și masa într-o zi de toamnă părăsește această lume tristul și neobositul Teodor Negară.
AUTOR: Veta Ghimpu-Munteanu
