O Samă de cuvinte: Baltagul și „Ai să dai samă, Doamnă!”
Știm cu toții cât de dificil a devenit a-i face pe copii să citească literatura veche în limba română. Programele școlare au evoluat lent, atât în România cât și în Republica Moldova. Limba vorbită cotidian s-a englezit în vocabular, iar multe cuvinte vechi au ieșit din uz. Ion Creangă a devenit pentru mulți copii greu de înțeles.
În aceste condiții, unii au propus reforme radicale. Acum câțiva ani, o doamnă profesoară de limbă și literatură a stârnit o întreaga dezbatere națională în România cu propunerea să nu mai fie predați în școli, la orele de istoria literaturii, scriitori precum Sadoveanu, Negruzzi sau Slavici.
Dumneaei propunea să se folosească, de exemplu, fragmente din traducerile romanelor cu Harry Potter, de pildă, ucenicul vrăjitor modern, ochelaristul cu baghetă magică ieșit din imaginația unei scriitoare britanice. «Harry Potter», așadar, mai degrabă decât «Baltagul» lui Sadoveanu.
Esența întregii dezbateri constă însă nu atât în limbă, cât în fondul cultural adus de literatură. «Baltagul» este unul din cele mai mari romane din literatura română, unde prin persoana puternicului personaj feminin Vitoria Lipan se reproduce mitul franc-masonic al lui Isis și Osiris, unde câinele Lupu este acel Anubis egiptean care o ajută pe Isis să-l îmbălsămeze pe Osiris, totul combinat foarte frumos cu o repovestire sofisticată a Mioriței.
Tehnicile literare din Baltagul lui Sadoveanu sunt complexe, simbolurile masonice sunt folosite abil, iar sub aspectul înșelător simplu al narațiunii se ascunde o măiestrie a limbii aproape fără pereche astăzi.
Doamna care propunea reforma o fi văzut acolo doar o poveste învechită cu ciobani tâlhari și unul care-și bate nevasta.
Și așa ajungem la faptul că fără Negruzzi la școală, chiar și în era digitalului, cine o să-i mai facă pe copii să înțeleagă expresiile: „Capul lui Moțoc vrem” / „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” / „De mă voi scula, pre mulți am să popesc eu…” sau minunatul avertisment:
— „Ai să dai samă, Doamnă!”
AUTOR: Dan Alexe
