Evocări// In memoriam interpretei Anastasia Istrati
Era prin anul 1971 când la Zârnești, Cahul a venit cu un concert Orchestra de muzică populară „Mugurel”, dirijată de Valeriu Negruzzi. Concertul s-a ținut pe scena școlii locale, proaspăt data în exploatare, așa că noi, elevii de atunci, am avut privilegiul să fim printre spectatori și să privim cu multă admirație la tot ce se petrecea în scenă. Artiștii pe care îi vedeam din când în când la televizor, televizoarele pe atunci erau o raritate, acum erau în fața noastră.
Maria Drăgan a ieșit ca o statuie, înaltă, subțirică, îmbrăcată toată în alb, cu vocea-i gravă și cu atâta dramatizam în ea, Vasile Marin, frumos, ochios, sincer și cu acele inflexiuni lăutărești în voce, care te pătrundea până la inimă, Valentina Cojocaru, ca o zână din povești, cu o gîță superbă și cu un lirizm aparte în interpretarea cântecelor ei și, în sfârșit, Anastasia Istrati, mica de statură, cu două cosițe prinse cu flori, ca o ștrengăriță, era ca argintul viu în scenă. Orice mușchi de pe corpul ei cânta, era într-un freamăt non stop. De la ea venea atâta energie și atâta frumusețe și farmec, că lumea nu-i dădea voie să iasă din scenă, ovaționând-o mereu.
Apoi o urmăream în emisiunile TV cu câtă patimă și dor își interpreta cântecele. Venită la Chișinău nu-i prea auzeam și vedeam pe acești artiști minunați. În 1974 se desființează orchestra Mugurel și odată cu ea, se risipește încet, încet și viața artistică a Anastasiei Istrati.
Anastasia Istrati a avut o carieră artistică fulminantă, dar foarte scurtă. Cele câteva cântece ce se păstrează în fondurile de aur vorbesc despre o personalitate artistică de unicitate cu un stil de interpretare aparte, o voce deosebită.
Născută pe 26 ianuarie 1942, în satul Pănășești, Strășeni, a făcut studii la Școala de Muzică din Slobozia clasa dirijor de cor a profesorului Petre Stroiu. Și-a început cariera artistică în corul Doina a Filarmonii dirijat de Veronica Garștea, unde cântă timp de 3 ani. Din 1967 pana în 1975 este angajata Orchestra „Mugurel”. Din 1975 pana în 1980 e solista orchestrei Fluieraș. Din 1980 până la ieșirea la pensie cântă în corul Teatrului de Opera și Balet.
Pe timpul când era în vogă numele Anastasiei Istrati în Mugurel este observată de regizorul Emil Loteanu care toarnă filmul Fresce în alb cu toate cântecele cântăreței. Film care a avut un răsunet extraordinar.
Toată viața a tânguit după cântec și slava de altă data, dar așa și nu i-au mai revenit. S-a retras în modestu-i apartament, având grijă de soțul ei clarinetistul Sergiu Cojoc și pregătindu-i bucatele deosebite la care era foarte iscusită Anastasia Istrati. Duceau o viață mai mult decât modestă.
Pleacă din asta lume pe 26 septembrie 2016 cu tristețea nerealizării sale în domeniul cântecului ce l-a iubit mai mult ca viața, cântecul popular.
AUTOR: Veta Ghimpu-Munteanu
