Corespondență//Expulzarea imigranților, parfum de anii 1930
La Roma, ca și la Londra, guvernele au făcut totul în ultimele luni pentru a obține aprobarea unor legi care să le permită expulzarea clandestinilor a căror cerere de azi este respinsă: la Roma, guvernul Giorgiei Meloni vrea să-i expulzeze spre Albania; la Londra, cel al lui Rishi Sunak spre... Rwanda, în Africa.
Tot așa, în Germania, opinia publică a descoperit recent realitatea unei reuniuni confidențiale a partidelor de extrema dreaptă cu juriști și patroni din marea industrie care plănuiau să găsească modalitățile de a expulza, în caz de victorie, circa două milioane de persoane, inclusiv cetățeni germani "neasimilați". Asta a dus la manifestații de sute de mii de oameni împotriva partidelor precum Alternative für Deutschland (AfD).
Principala problemă a acestor planuri utopice, dar care au un parfum ce amintește de anii 1930, este aceea că nu pot fi puse în practică, în primul rând din punct de vedere legal. Astfel, în cazul planurilor lui Rishi Sunak de a expulza migranții respinși spre Rwanda, în Africa, aceste planuri au fost blocate atât de justiția europeană, cât și de cea britanică.
În cazul înțelegerii dintre Italia și Albania pentru trimiterea în detenție a migranților din Italia acolo, problema este alta: dacă guvernul lui Meloni respectă legea (și evident că nu poate fi decât așa) niciun migrant din Libia nu va putea fi dus în centrele din Albania. Pentru că textul spune: „migranții care vor fi direcționați către zonele acordate de Albania pentru utilizare de către statul italian sunt solicitanții de azil supuși procedurilor de frontieră accelerate și cei destinați repatrierii”. Prin urmare, prin lege, nu vor putea fi expulzați cei vulnerabili, categorie în care legislația italiană include „minori, femei, persoane cu dizabilități, persoane în vârstă, părinți singuri cu copii minori, persoane bolnave, victime ale traficului de persoane, victime ale violului, ale violențelor psihologice, fizice, sexuale sau victime ale mutilării genitale”. Altfel zis, practic toți migranții care sosesc din lagărele libiene.
Or, proiectul guvernului italian era tocmai acela de a scăpa de migranții din Libia. Dar iată că tocmai de aceia nu poate.
Documentul care clarifică punctele obscure
Un dosar de patru pagini depus de guvernul Meloni în Comisia pentru afaceri instituționale la finalul procesului de aprobare a decretului legislativ răspunde la patru întrebări puse de grupurile de opoziție. Guvernul definește în mod clar, pentru prima dată, tipul de migranți care - salvați pe mare în apele non-europene de nave militare italiene - pot fi duși direct în Albania și, după ce trec printr-un hotspot, sunt reținuți pentru 28 de zile în așteptarea rezultatului procedurilor accelerate de expulzare și repatriere într-una dintre puținele țări cu care Italia are acorduri.
O navă militară italiană ar trebui să fie mereu prezentă în portul albanez Shengjin, gata să facă naveta spre Italia pentru a aduce migranții peste Marea Adriatică. Un lucru este însă clar; printre condițiile premierului albanez Edy Rama se numără că niciunul dintre migranții salvați de navele italiene nu va putea vreodată să pună piciorul pe pământul albanez. De la nave — direct la cele două centre (unul echivalent cu un hotspot și celălalt la un centru de repatriere) și apoi fie întoarcerea în țările de origine, fie imediat înapoi în Italia. Unde vor fi ulterior duși nu numai solicitanților de azil cărora, la sfârșitul procedurii accelerate de frontieră, li se acordă protecție internațională, ci și celor care (fiind refuzați) decid să facă recurs la autoritatea judiciară.
Ceea ce intenționează guvernul Meloni să realizeze în Albania pare imposibil fără ocolirea legislației italiene și europene privind azilul. Acordul cu Albania este și foarte scump: 653 de milioane de euro pentru doar 5 ani și pentru maxim 3.000 de migranți pe lună. O cheltuială uriașă pentru a face lucruri care se fac în mod normal în Italia, la costuri mult mai mici.
În final, în fața atâtor eșecuri, mulți amintesc că asemenea planuri nici măcar nu sunt inedite: înainte de a trece la criminala "soluție finală" și Hitler intenționase, într-o primă etapă, să deporteze evreii în Africa... pe insula Madagascar!
AUTOR: Dan Alexe
