O samă de cuvinte// Cum Califul e o calfă...
„Nouă meșteri mari,
Calfe și zidari
Și Manole - zece,
Care-i și întrece”.
(Vasile Alecsandri, Meșterul Manole)
Pentru cine a citit «Dacopatia», iată o completare la capitolul: „Meșterul Manole — sau Sade povestit copiilor”. Știm de-acum că Meșterul Manole este un mit pan-balcanic, cu morala violentă, care la românii de la nordul Dunării s-a transmis doar în această variantă edulcorată și pudică, versificată de Alecsandri: „Nouă meșteri mari / Calfe și zidari”. Cu această ocazie, să explicăm cuvântul „calfă”.
Te-ai gândit vreodată că vorba „calfă”, termen vechi pentru „ucenic” (acesta venind din slavă), nu e altceva decât arăbescul „Calif”?
Nu, nu e nicio glumă și ai citit bine. „Calfă” e „calif”. Dicționarele spun corect că vine din turcescul „kalfa”, dar acesta la rândul e unul din acele arăbisme intrate în toate limbile musulmanilor, unul din multe-multele „universalia islamica”, deoarece în turcă vine din arabul „khalīfa” sau 1khalīfe”, خليفة, = locțiitor, înlocuitor, locotenent.
Acesta e sensul lui Calif, خليفة: Califul nu este decât Înlocuitorul temporar al lui Mahomed.
De aici, „khalife” a luat sensul de adjunct, sau de persoană care „ține locul” (locum tenens, locotenent). În unele țări musulmane, khalifa are înțelesul de „avocat”, deoarece avocatul te reprezintă la proces. În turcă, a luat sensul de „lucrător calificat”, la fel și în albaneză și în sârba musulmanilor din Bosnia, de unde și pe la noi > calfă (pe lângă un meșter).
Așa încât, fraza aruncată de Caragiale lui Șt. O. Iosif: „Să vii să te scot calfă” nu are, în context balcanic, nimic disprețuitor, ci conține o încurajare: Să vii să te fac Calif (în locul Califului Vorbei care-s eu).
În turcă era deja kalfa. Turca nu posedă acel -kh- arab, خ, de fapt nu posedă multe sunete din arabă, așa că nu româna e vinovată de pronunția rea. În plus, majoritatea arăbismelor din turcă sunt luate de fapt din iraniană, din farsi, unde deja fuseseră o dată deformate fonetic.
AUTOR: Dan Alexe
