Revista presei interbelice// Ce scriau ziarele acum un secol
Procesul de organizare a clerului din Basarabia, campanii antisfatnice, revolta lucrătorilor și pregătirea pentru sezonul agricol, erau câteva dintre evenimentele aflate în vizorul presei interbelice. Despre acestea, dar și alte preocupări ale ziarelor și revistelor de acum o sută de ani relatează Cristina Prisacari.
Revista Viața Basarabiei, condusă de Pantelimon Halippa, cunoscut militant pentru drepturile Basarabiei scria, în special, despre evenimentele istorice și valorile democratice. Pe paginile revistei erau incluse diverse poeme, reflecții filosofice și crâmpeie literare. Materialele politice erau inserate la rubrica tematică „Politica de stat".
În martie 1932, revista relata într-un articol intitulat „Gurele Dunărei și Basarabia” despre rolul economic a fluviului și importanța marină a acestuia. Potrivit autorului, cunoașterea marelui fluviu trebuie să ocupe „un loc de samă în tot învățământul nostru.” De asemenea, nuanțează că „După Mississippi, fluviul Dunăre este cel mai temeinic studiat din punct de vedere științificește de pe suprafața pământului.”
Protestul românilor transnistreni și ajutorul celor care doresc să-și găsească refugiu pe partea dreaptă a Nistrului sau în România era un alt subiect mediatizat în acea perioadă.
"Un memoriu de protest" a fost înaintat Ligii Națiunilor, organizație interguvernamentală de securitate înființată după primul război mondial, cu scopul de a răspunde solicitărilor și de a-i ajuta pe cei 700 de mii de locuitori, „umiliți de politica autonomiei”.
De asemenea este remarcat și faptul că Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, creată de liderii bolșevici în 1924 „constituia o pepinieră pentru creșterea și cultivarea unei noi generații de români comuniști”. În acest sens, autorul remarca înființarea pe teritoriul autonomiei a unor școli moldovenești în care li se predau copiilor doctrinele comuniste, într-o limbă greu de înțeles.
În 1921, ziarul Basarabia Economică, preocupată de starea financiară și ridicarea nivelului de trai al populației, relata despre rolul economic al Prutului deopotrivă pentru Basarabia și Moldova. În acea perioadă, ziarul a constituit un element esențial în dezvoltarea economică. Ziarul conținea și informații statistice despre cantitatea produselor agricole exemplificată pe județe și comune, cu rubrici speciale despre averile și cheltuielile basarabenilor.
Dezvoltarea culturală și literară constituiau principalele preocupări ale revistei tematice Renașterea Moldovei. În numărul trei al ediției din 1921, erau abordate pe larg diverse cugetări literare. În mare parte, autorii articolelor erau scriitori și personalități cu renume din acea perioadă, printre care și Pantelimon Halippa.
Contribuția la organizarea clerului din Basarabia era tematica ziarului Luminătorul. În martie 1926 acesta scria despre experiența trecutului și transformarea continuă a vieții bisericești sociale. Ziarul evoca un șir de probleme care au condus la „un dezastru moral și material”, referindu-se, inclusiv, la reforma calendarului, care potrivit sursei, a lipsit poporul de respectul lumii creștine și l-a împins la acuzații reciproce.
Școala nouă victorioasă în lupta cu parnasienii și realiștii, titra revista Moldova de la Nistru în 1926. Publicația evoca personalitățile marcante care au luptat pentru izbânda simbolismului, în special în domeniul literaturii franceze.
În martie 1930, în numărul 19 al ediției, pe prima pagină, Plugarul Roșu publica un șir de articole de politică externă despre evenimentele din România, desfășurate pe fundalul alegerilor locale. Manifestațiile comuniste și revolta muncitorilor erau pe larg reflectate de Plugarul Roșu. Ziarul făcea trimitere la publicația „Lupta”, apropiată conducerii din Basarabia care relata despre discuțiile prim-ministrului de atunci al României Iuliu Maniu cu vecinii săi despre măsurile „ostășești” care trebuiau aplicate în Basarabia, deoarece „acțiunile de banditism” erau în creștere.
De asemenea, mesaje propagandistice și laude erau lansate de așa-numiții cursanți instruiți de partid. Aceștia criticau pretinsa „campanie antisfatnică” și lăudau munca pentru partid. Într-un articol intitulat: Cu scurjirea zililor esti grabnic di alcătuit planurile sămănatului, ca di știut ghini undi, ci șî cum di lucrat”, ziarul mai anunță că, până la data de 10 martie toți lucrătorii trebuiau să fie gata de ieșit în câmp, la semănat. Cel mai slab indicator se atesta în raionul Slobozia, unde fondul de semințe constituia doar 37 de procente, insuficient pentru începerea semănatului.
Criza economică din perioada anilor 1929-1933 la fel se afla în vizorul ziarului, care relata despre consecințele acesteia subliniind că:„crizisu economicesc din toată lumea, în rându ntâi o chicat asupra lucrătorilor”. Într-un articol intitulat„Ziua întrinorodnicî di luptă împotriva fărdilucrului” ceea ce ar însemna Ziua Mondială de luptă împotriva șomajului, ziarul evoca și faptul că mii de oameni din întreaga lume au rămas fără un loc de muncă. O situație mult mai precară se atesta în Germania, unde numărul șomerilor atinsese cifra de 3,5 milioane.
Într-un alt articol intitulat: „Totalili și zădăcili”, ziarul relata despre ziua de opt martie care era sărbătorită în „împrejurări osăghite”, în condițiile „celei mai aspre lupte de clasă împotriva conducerii social-fasciste” și „dezrădăcinarea capitalismului”.
Autor: Cristina Prisăcari
