Evocări//16 ani de la tăcerea artistului de muzică ușoară, Mihai Dolgan
Patriarhul muzicii ușoare moldovenești – Mihai Dolgan, iată că de 16 ani tace sub țărâne. Nu se mai întreabă de ce plâng chitarele, sau de ce nu mai cântă un artist. Acel artist care a adus atâta bucurie acestei palme de pământ, care a făcut să se cunoască despre noi și cântecele noastre departe în lume. Nu avem dreptul să-l dăm uitării pe cel care a dat suflet din sufletul lui cântecelor care ne reprezintă și care și astăzi sunt atât de frumoase și răscolitoare.
Mihai Dolgan s-a născut pe 14 martie 1942, în satul Vladimireuca, județul Bălți. În 1949 a fost deportat cu părinții în Siberia. Revene în țară în anul 1956. Cariera muzicală a început-o în 1958 la Casa de Cultură din Sângerei, acompaniind la acordeon, ulterior fiind acordeonist în diferite formații ale Filarmonicii. În anii 1959-1962, a studiat la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău.
În anul 1967 a înființat Ansamblul vocal instrumental ,,Noroc” cu care în 1970 a participat la Festivalul Internațional „Lira Bratislavei”, unde a obținut premiul „Simpatia publicului” pentru piesa „De ce, de ce”. După acest eveniment, trupa a plecat într-un turneu prin Ucraina și ar fi trebuit să efectueze un turneu în America de Sud, dar a fost desființată fără dreptul de a mai activa în RSSM. În anii 1970-1971 Mihai Dolgan împreună cu soția Lidia Botezatu ai fost nevoiți să actriveze la Filarmonica din Tambov, apoi din Cerkasî, și din alte orașe din fosta URSS.
În anul 1974 organele de partid din RSSM au permis reorganizarea formației în cadrul Filarmonicii, cu numele „Contemporanul”, denumire sub care formația a activat până în 1985. Din 1985 trupa a revenit la denumirea inițială „Noroc”.
A trecut prin multe încercări artistul și omul Mihai Dolgan, dar a mers sigur și hotărât spre țintă- cântecul ce-i era esența vieții și aspiraților lui. Pe parcursul activității, „Noroc”-ul a contribuit la lansarea și afirmarea mai multor interpreți printre care: Olga Sorochin, Ștefan Petrache, Ion Suruceanu, Lidia Botezatu, Iurie Sadovnic, Ricu Vodă, Anatol Bivol, Gheorghe Țopa , surorile Ciorici, a minunaților instrumentiști – Anatol Neamțu, frații Anatol și Alexandru Cazacu, Ion Aldea Teodorovici, Petre Malai, Liviu Știrbu ș.a.
Mihai Dolgan a lansat multe piese de succes precum: „Cântă un artist”, De ce plâng chitarele, Primăvara, Ce rost are, Lacrimă„Chișinăul meu cel mic”, „Basarabia”, Nicăieri în lume, Bădiță Petre, Cum trec anii, Satele Moldovei mele ș.a. Cântece de o extraordinară melodicitate, multe din ele cu inflexiuni folclorice, cu texte ce vin din seva acestui pământ, din înțelepciunea oamenilor noștri, din frmusețea plaiului.
În 1977 lui Mihai Dolgan i s-a acordat titlul de „Artist Emerit”, în 1988 – cel de „Artist al Poporului”. În 2001 a fost distins cu „Ordinul Republicii”. Mihai Dolgan s-a stins din viață la 16 martie 2008. În memoria compozitorului și interpretului de muzică ușoară Mihai Dolgan, a fost inaugurat un scuar la intersecția bd. Ștefan cel Mare și Sfânt cu str. Bulgară din capitală, iar pe casa unde a locuit a fost instalată o placă comemorativă cu chipul artistului.
Muzica ușoară autohtonă prin filiera sufletului lui Mihai Dolgan, a trecut orice bariere și hotare - e vie, trăiește și păstrează numele celui care a zămislit-o.
AUTOR: Veta Ghimpu-Munteanu
