O samă de cuvinte//„Aziluri” sau „azile”? Despre reglementările inutile ale limbii
Un parvenit al limbii, din cei care nu jură decât pe dicționare rigide și pe ultimele reguli decise samavolnic de funcționari anonimi, mi-a atras recent atenția că nu-i „corect” să spun „la toate nivelele”, că trebuie doar „nivelurile”, pentru că nivele ar fi doar pluralul unei unelte a zidarului.
Aici ne lovim de aceeași insuportabilă rigiditate academică ce îi terorizează pe vorbitorii de română de câteva decenii încoace. Talibanii limbii au decis astfel să impună pluralul „azile”, iar mulți vorbitori se rușinează deja, după ce au zis o viață întreagă „aziluri”.
De vină este, desigur, și supușenia vorbitorilor, care ar trebui să spună liniștiti aziluri; este cât se poate de corect. Există în română mii de cuvinte cu dublu plural, ambele forme fiind la fel de banale și lăsate la discreția vorbitorului, în funcție de eufonia frazei: pluraluri-plurale, sloganuri-slogane... o formă nu e mai "corectă" decât alta.
Ce recomandă jandarmii limbii cu noile lor dicționare sunt norme imaginate de ei, iar nu legi. Ei sunt niște funcționari anonimi și necreativi, care trebuie să-și justifice existența imaginând cazne de închingare a limbii și omorâtoare de spontaneitate.
Diversificarea impusă unor termeni împrumutați (cum e cazul lui „nivel", din franceză), amintește de absurda regulă, descoperită de români în timpul pandemiei, care impune două plurale lui „virus": firescul „viruși" și nenaturalul „virusuri".
La fel s-au diversificat inutil în română — 1. „reflexie” și 2. „reflecție”… — După dicționare, „reflexie” (1.) ar fi doar și numai fenomenul fizic de răsfrângerea luminii, pe când “reflecție” (2.) ar fi exclusiv procesul mental (când ești în stare de a gândi ceva, desigur)…
La origine e termenul savant francez „réflexion”, luat din latina medievală, însă o limbă ca engleza, de pildă, folosește „reflection” sau „reflexion” în ambele sensuri, 1. și 2., fără păs, și nu s-a complicat greoi cu o diversificare de sens total inutilă, bună doar pentru snobi.
Ba chiar și în română era așa înainte de 1989, cum vedem în acest exemplu din cartea eseistului clasicist Andrei Cornea «Scriere și oralitate în cultura antică» (Cartea Românească, 1988): «în Grecia — prima REFLEXIE autonomă asupra artei literare»!
În curând au să decidă de sus că dintre formele de plural perfect admisibile precum „sloganuri” și „slogane” sau „pluraluri” și „plurale” doar una ar fi „corectă”, așa cum au făcut cu „nivele" și „niveluri", sau „azile" și „aziluri". Încă n-au hotărât ei care variante trebuie sancționate, dar au să decidă funcționărește, terorizând și mai tare o nație care nu mai știe cum să vorbească, sufocată de reguli seci, inutile, decise arbitrar de cinovnici găunoși. Ar trebui niște aziluri speciale pentru ei, fără unelte de scris.
AUTOR: Dan Alexe
