Situația sanitară din localitățile Basarabiei de acum un secol și problemele din economie - principalele subiecte evidențiate de ziarele interbelice din regiune
Situația sanitară din localitățile Basarabiei de acum un secol și problemele din economie, erau printre principalele subiecte evidențiate de ziarele interbelice din regiune, în cea de-a doua săptămână a lunii martie. În același timp, în stânga Nistrului, presa bolșevică descria dificultățile din domeniul construcțiilor, în preajma așa-numitului „sezonul de zîdiri”. Cristina Prisacari a răsfoit presa vremii și face o trecere în revistă a temelor și problemelor abordate de ziarele dintre Prut și Nistru, dar și din așa numita Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, creată artificial de regimul sovietic.
În martie 1919 ziarul Basarabia Economică era preocupat de scăderea de la an la an a numărului de vite mari cornute. Publicația menționa că de la introducerea impozitului obligatoriu pentru asigurarea contra ciumei a acestei categorii de animale, din 1888 și către anul 1914, numărul de vite s-a redus în jumătate. Prin urmare și suma impozitelor s-a micșorat de trei ori.
În mijlocul problemei economice agrare cu care se confrunta întreaga Basarabie la acea vreme, ziarul relata într-un articol intitulat „Cooperația și scumpirea traiului” despre necesitatea înființării cooperativelor în sate și orașe. Unul din scopurile pentru încurajarea mișcării cooperative era și reducerea împrumuturilor cu dobânzi mari, sau „camăta”, cum scria ziarul. „La noi, dintre toate rănile, cari stăteau deschise, cele mai grave desigur erau camăta și arendășia, ceea ce înseamnă „dobânda pentru împrumut” asupra cărora trebuia să se oprească cooperația”.
Publicația evoca exemple din alte țări unde „cooperația a fost chemată să pună umărul acolo unde nevoia era mai mare”. În Germania, spre exemplu, cooperația a avut misiunea „să scape populația rurală și cea orășenească din ghearele cametei și tot atunci iau naștere două bănci comerciale.”
Și în stânga Nistrului, în așa-numita RASSM, lucrurile nu par să evolueze în conformitate cu așteptările. Publicația bisăptămânală de partid „Plugarul Roșu”, sau „Plugariu Roș”, conform denumirii moldovenizate, a dedicat în ediția din 16 martie 1930 o pagină problemelor din sectorul construcțiilor, îndemnând să fi trași la răspundere „cei di nu nțeleg însămnătatea săzonului di zîdiri”.
Într-un articol de pe această pagină este menționat faptul că „zăvodu di cărănidî din Tirișpolea”, adică fabrica de cărămidă din Tiraspol, nu și-a îndeplinit planul financiar și de producție: „Pân la nceputu sezonului di lucru o rămas tari puțînî vremi, dar zădăcili planului bănesc-industriinic nu-s împliniti”.
„Starea-i proastî. Numa așa sî poati di tractorizat (interpretat n.red) starea pregătirii di sezonu zîdirnic în Moldova”, potrivit unui alt articol. Acesta menționa că în pofida suplimentării numărului de muncitori situația nu s-a schimbat: „O fost naintăti 11 brigăzi și dău di știri cî-n vremea iasta ninicî nu s-o schimbat”.
Ziarul se referă și la lucrările de construcție din orașul Tiraspol, notând cheltuiele mari, dar ineficiente. „Sî slobod mulți bani pintru zîdirea clădirilor obștești șî așăzământnici, dar cu păreri di rău mijloacele estea sî cheluiesc fără socotealî. (...)Dacă om prăji aceia ce-i zîdit păn amu apu numa ti e groaza”, scria „Plugarul Roșu”. Acesta relata despre faptul că în construcția clădirilor trebuiau atrași muncitori calificați care să cunoască noile tendințe arhitecturale, iar zidirea acestora în stilul de până la revoluție nu mai era actual.
În aceeași perioadă, ziarul de partid din stânga Nistrului, relata despre mobilizarea agricultorilor pentru semănatul de primăvară, precizând că acțiunea a obținut un „caracter masnic”. La rubrica „pagina agronomicească” erau inserate diverse recomandări, spre exemplu ce trebuia făcut în grădini sau cum trebuia îngrijită prisaca de albine odată cu sosirea primăverii.
Revenind în dreapta Nistrului, revista Viața Basarabiei din martie 1932 dedica un articol despre felul de viață al moldoveanului basarabean, pe care îl descria drept „sărac lipit pământului, trăind cu toată familia într-o singură cămăruță și dormind în comun pe cuptorul din mijlocul camerei, care era încălzit cu paie sau tulpine de floarea-soarelui”.
Autorul menționa că aceste condiții favorizau apariția diverselor maladii. Cele mai răspândite la acea vreme erau tuberculoza, paludizmul și scabia. Și școlile rurale se aflau într-o stare sanitară deplorabilă, extrem de murdare, fără „latrine”, cu majoritatea copiilor bolnavi de scabie/râie.
„Viața Basarabiei”, editată de Asociația Culturală „Cuvânt moldovenesc” și condusă de Pantelimon Halippa, evidenția în alt articol aportul ziarelor în formarea generației actuale de cititori. Acesta preciza că tinerii din acea perioadă ignorau integral sau abia își mai aminteau despre „amvoanele culturale” care au avut o însemnătate covârșitoare pentru literatura românească.
O altă revistă, Moldova de la Nistru informa, în martie 1932, la rubrica „Felurite”, despre serbarea organizată în satul Dondușeni din județul Soroca cu ocazia Unirii Principatelor Moldovei cu Muntenia. Evenimentul fusese organizat de Casa de Sfat și Arte, care a găzduit „peste una sută de persoane”. Acestea au avut parte de cântece, dansuri populare și patriotice.
Revista preciza în nota sa informativă că „Această Casă de Sfat și Arte a fost înființată în ianuarie 1919 la inițiativa unui fost deputat în Sfatul Țării din Basarabia, (Sim. Galețchi), cu sprijinul învățătorilor și a altor intelectuali locali”.
În rubrica specială „viața bisericească”, „Moldova de la Nistru” scria despre „rătăcirea inteligenței ruse”. Într-o scurtă corespondență, preotul Nicolae Murcea nota că existau trei curente îndreptate împotriva bisericii: cel socialist, tolstoist și neocreștinismul decadent, precizând că, „influențat de distrugerea desăvârșită a religiei creștinești, socialismul lucrează cu semidocți și ușuratici.”
În ediția din 15 martie 1926, ziarul bisericesc Luminătorul dedica un articol începutului Postului Mare, referindu-se la importanța acestuia și făcând trimitere la diverse pilde din Biblie.
Pe o altă pagină, Luminătorul descria Peștera din comuna Pîrjolteni din județul Lăpușna, descoperită în gospodăria fostului primar al localității. În interiorul acesteia au fost găsite 25 de icoane, lumânări și câteva caiete de rugăciuni.
