Evocări// In memoriam Tudor Tătaru
M-am întrebat adesea e o coincidență sau voia destinului ca un artist să plece din viață de ziua mondială a teatrului? Tudor Tătaru care era un artist înnăscut a încheiat spectacolul vieții sale anume într-o astfel de zi.
Era un noroc și o sărbătoare să te afli în preajma lui Tudor Tătaru care răspândea bucurie, glume, voie bună. Ne-am cunoscut în cadrul ansamblului etnofolcloric Tălăncuța, un colectiv format de Andrei Tămazlâcaru în 1980 în care adunase tineri și tinere pentru reînvierea tradițiilor, obiceiurilor și cântecelor noastre străvechi. La Tălăncuța Tudor Tătaru făcea de toate - cânta la instrumente aerofone, fluier, tilincă, caval, bătea toba, interpreta cântece vocal, juca scene umoristice și mai ales dansa. Niște dansuri atât de neaoșe, țărănești, cu strigăturile de altă dată. Pe cât de masiv era pe atât de ușor dansa. Era o splendoare să-l urmărești pe artistul Tudor Tătaru.
Născut la 1 aprilie 1957 în comuna Pojăreni, raionul Ialoveni, a absolvit Școala de Cultură „Elena Sîrbu" din Soroca, specialitatea „Dirijor de cor" (1978-1981), după care este angajat în calitate de conducător al Casei de Cultură în satul natal, Pojăreni. Din anul 1981, este membru al ansamblului „Tălăncuța.
În anul 1986 absolvește Institutul de Stat de Arte „Gh. Muzicescu” din Chișinău, iar apoi Cursurile Superioare de Scenariști și Regizori de la Moscova (1987-1989), specialitatea „Regizor de film", (atelierul de creație al Maestrului E. Loteanu).
Pe parcursul anilor 1989-1992 activează la studioul „Moldova-film" în calitate de regizor. În cinematografie debutează în anul 1987. Realizează mai multe filme documentare și muzicale, dar și câteva filme artistice de scurt metraj. E membru al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova.
În 1992 înființează Centrul Național de Cultură „Satul Moldovenesc „Buciumul”, iar în cadrul acestuia – Studioul Independent de Filme Folclorice și de Comedie „Buciumul”.
În anul 1995 regizează și scrie scenariul pentru primul său film artistic de lung metraj „Dănilă Prepeleac”. Mai este protagonistul filmelor Moș Ion în Cosmos (1992) , Polobocul (1993), Dănilă Prepeleac (1996), „Lerui-i ler pânzele albe, 1991, „Ecoul civilizațiilor strămoșești”, 1999 și alte câteva zeci de filme artistice și documentare. La inițiativa lui Tudăr Tătaru în republică se desfășoară mai multe festivaluri: Festivalul de Umor „Dănila Prepeleac”, Festivalul Sărbătorilor de Iarnă, Festivalul Plăcintelor. Este ales președinte al Uniunii Umoriștilor din Republica Moldova.
Reluându-și în anul 2006 colaborarea cu studioul „Moldova-film", relansează revista satirică televizată „Usturici”.
Era înzestrat Tudor Tătaru cu un talent nativ aparte, cu o energie debordanta și o dorință enormă de a valorifica pe orice cale artistică tradițiile și obiceiurile acestui neam. Dar pe data de 27 martie 2013 este găsit mort la Centrul Buciumul. Cum, de ce, era doar bine, sănătos, în formă? În actul de deces la rubrica cauza morții e scris -atac de cord. Asta e, inima artistului în care adună toate bucuriile și necazurile, succesele și nereușitele, vorbele rele și grijile pentru a face lumea mai bună, mai înțelegătoare, la un moment dat- cedează, a cedat și inima lui Tudor Tătaru.
Vă propunem acum un Dans păstoresc din repertoriul ansamblului etnofolcloric Tălăncuța, cu care de obicei colectivul își încheia programele de concert și în care Tudor Tătaru era eroul central, cânta la tilincă și în același timp dansa atât de frumos cu acele strigături originale – Hu, HU și ța-ța-ța!
Ne lipsește acea forță și energie dătătoare de viață și optimism. Ne este dor de tine, Tudore.
AUTOR: Veta Ghimpu-Munteanu
