83 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă // Expert: Acest eveniment a fost ascuns, precum și multe alte crime comise de către autoritățile bolșevice
Astăzi se împlinesc 83 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă, una dintre cele mai mari tragedii ale românilor din perioada interbelică. Masacrul a avut loc pe 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord, unde între 2000 și 4000 de români care încercau să treacă granița dintre Uniunea Sovietică în România au fost uciși de trupele sovietice. În opinia istoricilor, românilor aflați pe teritoriul sovietic li s-a făcut promisiunea falsă de a se repatria, care s-a soldat cu o tragedie, la nivel global. Potrivit acestora, atrocitățile de la Fântâna Albă sunt similare celor comise în prezent de regimurile totalitare, în Bucea și alte orașe.
Tragedia care a marcat întreaga istorie interbelică s-a produs în momentul în care peste 3 mii de români au încercat să treacă granița sovieto-română, trasată ca urmare a ultimatumului din iunie 1940, prin care România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu cu peste 3 milioane de locuitori. Refuzând să devină cetățeni sovietici, aceștia au pornit, în coloane organizate, peste Prut, acolo unde și-au lăsat rudele și casele, purtând steaguri albe de pace. Însă, la doar doi kilometri de granița română, aproape de Fântâna Albă, grănicerii Armatei Roșii au deschis focul asupra coloanei de români, omorând copii, femei și bătrâni. Puținii oameni care au supraviețuit măcelului au avut parte de un sfârșit cumplit. Aceștia au fost arestați și supuși unor torturi groaznice, cadavrele lor fiind aruncate în gropi comune.
Dreptul românilor de a pleca peste Prut în acea perioadă a fost o promisiune falsă, susțin istoricii. Doctorul habilitat în istorie, Sergiu Musteață, a declarat pentru Radio Moldova că modul în care autoritățile sovietice s-au comportat cu populația locală a demonstrat o exterminare și un genocid.
„Românilor li s-a promis că au dreptul să părăsească teritoriul ocupat, să se repatrieze în patrie. În felul acesta oamenii s-au mobilizat, fiind conștienți de faptul că vor putea trece liberi granița, însă ce s-a întâmplat a fost diametral opus. Autoritățile sovietice doar au folosit acest prilej pentru a înspăimânta lumea și cei care au încercat să plece, i-au considerat trădători și i-au împușcat. Acest eveniment într-adevăr a fost umbrit, ascuns precum și multe alte crime comise de către autoritățile bolșevice, fie la adresa polonezilor, locuitorilor Uniunii Sovietice, dacă vorbim de teroare din anii '30. Lucrurile au început să fie spuse pe numele lor abia în perioada perestroikăi și bineînțeles că după dizolvarea Uniunii Sovietice, când s-au deschis arhivele oamenii au avut ocazia să cunoască mai multe realități și mai multe lucruri despre crimele comise.”
Masacrul nu a fost recunoscut niciodată de regimul sovietic. Abia în anul 2000, autoritățile ucrainene au permis, pentru prima dată, oficierea unei slujbe religioase la Fântâna Albă, de pomenire a celor omorâți de armata sovietică.
În memoria victimelor de atunci, în România data de 1 aprilie a fost decretată începând cu anul 2011, Zi Națională în memoria românilor, victime ale masacrelor, deportărilor, foametei și altor forme de represiune organizate de regimul sovietic în Bucovina, Ținutul Herța și Basarabia.
