Cronica evenimentelor din 7 aprilie 2009. Întrebări fără răspuns și niciun vinovat tras la răspundere
La 15 ani de la protestele violente din 7 aprilie, nimeni nu a fost tras la răspundere și nici nu se cunoaște numele celor care au stat în spatele evenimentelor de atunci. Deși fostele guvernări, dar și actuala au dat asigurări că cetățenii vor primi un răspuns la ce s-a întâmplat atunci, nu există, nici până în prezent, informații publice în acest sens. Mai mult, din 2009, până acum, Republica Moldova a fost condamnată la CtEDO pe 10 cauze în dosarul „7 aprilie”, iar alte câteva zeci de cereri sunt pe lista de așteptare pentru a fi examinate. Suma plătită de țara noastră, în acești ani, este de aproximativ 5 milioane de lei. O parte a despăgubirilor a fost achitată, după înțelegerile amiabile între Guvern și tinerii torturați.
„7 aprilie 2009 va rămâne mereu ca o rană neînchisă a consecințelor unui regim autoritar, care își pune în închisoare tinerii ce gândesc liber, care vrea să guverneze prin frică și care se teme de proprii cetățeni. Dar 7 aprilie va rămâne în istoria noastră și ca un simbol al rezistenței, al curajului și al puterii unui popor care vrea să fie liber. Democrația înseamnă, de fapt, să credem în puterea noastră de a ne crea soarta. Iar atunci când ne este călcat în picioare acest drept, să ne ridicăm împotriva răului”, se arată în mesajul președintei Maia Sandu, publicat în seara zilei de 6 aprilie.
Procuratura Generală a înregistrat 108 plângeri, dintre care doar 58 au ajuns pe masa judecătorilor. Doar trei cazuri, ajunse în instanță, s-au soldat cu condamnări - trei polițiști au primit sentințe cu suspendare, iar unul a fost amendat. Singura persoană recunoscută vinovată de moartea tânărului Valeriu Boboc și condamnată este fostul polițist Ion Perju. În 2009 acesta era inspector al Poliției Criminale și a fost acuzat că i-ar fi aplicat lovitura fatală lui Valeriu Boboc. Deși a fost condamnat la 10 ani de închisoare, acesta nu a ajuns după gratii. Dosarul s-a finalizat cu o sentință de condamnare neexecutată până în prezent.
Iacob Gumeniță, fost vicecomisar de Chișinău, astăzi fugar și căutat de Interpol, a fost condamnat la închisoare. După un proces, care a durat nu mai puțin de șase ani, acesta a fost achitat.
Așadar, după 15 ani de la evenimentele din aprilie 2009, nimeni nu își ispășește pedeapsa în închisoare pentru abuzurile comise.
Potrivit ultimelor informații, din totalul tuturor plângerilor, în 31 de cazuri procurorii s-au autosesizat din materialele apărute în presă sau din declarațiile victimelor și rudelor acestora, iar în 71 de cazuri au fost pornite dosare penale, dintre care cele mai multe pentru tortură, exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu.
Organizațiile pentru apărarea drepturilor omului consideră că dosarul „7 aprilie 2009” este unul eșuat.
Moment de cotitură pentru Republica Moldova, care a dus la debarcarea comuniștilor de la putere
Acum 15 ani, pe 7 aprilie, mii de tineri au ieșit în Piața Marii Adunări Naționale pentru a-și exprima nemulțumirea față de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009. Potrivit datelor Comisiei Electorale Centrale de atunci, Partidul Comuniștilor obținea o nouă majoritate - 60 de mandate în viitorul Legislativ. Pentru a-și revendica dreptul la libertate, democrație și un viitor mai bun tinerii s-au mobilizat pe rețelele de socializare dându-și întâlnire în fața monumentului Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul capitalei.
Ceea ce se anunța un protest pașnic a degenerat în unul violent, soldat cu zeci de arestări, mai mulți răniți și cel puțin o persoană decedată. Tot atunci, a ars și actul original al Declarației de Independență a Republicii Moldova. Autoritățile de atunci au evaluat la 146 de milioane de lei pagubele produse după distrugerea sediilor Președinției și Parlamentului, a mai multor mijloace de transport, a mobilierului și tehnicii de calcul.
Cum a început totul
Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 au fost cea de-a V-a competiție electorală de acest fel după proclamarea independenței Republicii Moldova. Pentru desfășurarea alegerilor au fost constituite 1 977 secții de votare, 33 dintre care au fost deschise pe lângă misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova peste hotare. Pentru participare la scrutin au fost înregistrați, inițial, 21 de concurenți electorali - 15 partide politice și 6 candidați independenți. Ulterior, 4 dintre aceștia s-au retras din campanie declarându-și sprijinul pentru alți concurenți, potrivit e-democracy.md
Conform rezultatelor finale ale alegerilor, pragul electoral de 6% a fost trecut de 4 partide, care au obținut și un număr corespunzător de mandate de deputat: PCRM a acumulat 49.48% (60 mandate); PL — 13.13% (15 mandate); PLDM — 12.43% (15 mandate) și AMN — 9.77% (11 mandate).
În prima zi după scrutin, liderul PLDM, Vlad Filat, a declarat că formațiunea pe care o conduce nu va recunoaște rezultatele și anunța organizarea unor acțiuni de protest. „Am depistat multe persoane decedate pe listele electorale sau persoane care locuiesc în altă parte și au votat. Acum colectăm toate probele și, după discuția cu PL și AMN, vom anunța cum procedăm mai departe”, a afirmat atunci liderul Vlad Filat.
În același timp, Misiunea Internațională de Observare a Alegerilor a OSCE a spus că alegerile, în ciuda unor carențe, s-au desfășurat, în general, într-un mediu pluralist. „Votarea în ziua alegerilor a fost bine organizată și într-o atmosferă calmă și liniștită, fără ca incidente majore să fie semnalate”, se spunea în raportul preliminar, citat de agenția Deca-press.
Președintele Vladimir Voronin a respins acuzațiile despre posibila fraudare a scrutinului. „Cum pot fi fraudate alegerile cu peste trei mii de observatori în toate secțiile de votare? (…) PCRM a fost cel mai cointeresat ca alegerile să se desfășoare cinstit, deoarece noi avem ce pierde”, a spus atunci liderul comunist, citat de ziarul apropiat PCRM „Moldova Suverană”.
Mai mult, el a acuzat liderii opoziției de tentativă de lovitură de stat.
6 aprilie 2009
După publicarea primelor rezultate oficiale de către Comisia Electorală Centrală, reprezentanți ai societății civile - Asociația Obștească „Hyde Park” și „Think Moldova” - au declarat ziua de 6 aprilie drept „Ziuă Națională de Doliu” și au chemat pe cei interesați să se adune în centrul capitalei pentru a aprinde lumânări. Vestea despre demonstrație s-a răspândit rapid prin mesaje text și pe Internet. Oamenii s-au mobilizat și au venit în centrul capitalei într-o demonstrație pașnică.
În cele din urmă la manifestație s-au alăturat și liderii principalelor formațiuni de opoziție, care s-au solidarizat cu protestatarii, iar liderul PLDM, Vlad Filat, i-a chemat în mod public să se adune pe 7 aprilie pentru a continua demonstrațiile.
7 aprilie - ziua protestelor violente în centrul Chișinăului
Pe 7 aprilie 2009, zeci de mii de persoane, majoritatea tineri, susținători ai opoziției, au ieșit pe străzile Chișinăului ca să conteste victoria comuniștilor la alegeri, scandând „Vrem alegeri repetate”, „Jos comuniștii”.
Unii manifestanți au pătruns în clădirea Președinției, au spart geamurile cabinetelor, au sustras documente importante de stat, care mai târziu au fost arse. Situația era tensionată și la Parlament, acolo unde manifestanții au ocupat câteva birouri și aruncau în stradă mobilier, care, la fel, era incendiat. Poliția capitalei a intervenit utilizând tunuri de apă și gaze lacrimogene, însă protestatarii așa și nu au putut fi dispersați, aruncând cu pietre, care de altfel erau extrase din pavajul central și aruncate în forțele de ordine.
În schimb, în cursul nopții din 7 spre 8 aprilie, când mulțimea practic se dispersaseră, poliția a intervenit în forță arestând aproximativ 200 de protestatari, majoritatea studenți și elevi. Mulți au fost torturați și maltratați de reprezentanții forțelor de ordine în comisariate. Între timp, părinții își căutau copiii în disperare.
Cel puțin un tânăr - Valeriu Boboc - a murit, după ce a fost bătut de polițiști cu cruzime. Un an mai târziu, Valeriu Boboc a fost decorat post-mortem cu cea mai înaltă distincție de stat - Ordinul Republicii.
Principalele clădiri ale statului au fost distruse
În timpul protestelor din 7 aprilie 2009 clădirea Parlamentului Republicii Moldova a fost devastată. Reparația edificiului a început în 2009, dar a fost oprită un an mai târziu din lipsă de bani. Lucrările au fost reluate în 2012 și au fost finalizate la sfârșitul anului 2016.
A fost distrus și edificiul Președinției. Lucrările de reparație, începute în 2009, urmau să fie încheiate în 2012. Acestea au fost însă stopate în 2010 din lipsă de fonduri. Câțiva ani mai târziu, șeful statului de atunci, Igor Dodon anunța că Turcia va finanța reconstrucția clădirii. Pe 17 octombrie 2018, liderul de la Ankara, Recep Tayp Erdogan, efectua o vizită de lucru la Chișinău pentru a participa la inaugurarea sediului prezidențial.
Coincidență sau nu, dar în luna septembrie a aceluiași an, șapte cetățeni turci, profesori și angajați ai liceului „Orizont”, au fost ridicați din casele lor de către angajați ai Serviciului Informații și Securitate, duși într-o direcție necunoscută, iar în seara zilei, se zvonea că aceștia deja erau în penitenciarele din Turcia, fapt confirmat ulterior.
În anul 2012, Parlamentul a decretat 7 aprilie drept „Ziua Libertății”, de comemorare a tinerilor care au manifestat pașnic în numele libertății și democrației.
