Corespondență//„Să primim Ucraina și Moldova în UE”: Thomas Piketty în „Le Monde”
Reflecțiile privind integrarea Ucrainei și a Republicii Moldova în Uniunea Europeană trebuie să conducă UE să-și revizuiască standardele, astfel încât să devină în sfârșit clubul democratic „aproape perfect” care pretinde că este, scrie astăzi, într-un comentariu în cotidianul francez «Le Monde», marele economist de renume mondial Thomas Piketty.
Primirea Ucrainei (și implicit a Republicii Moldova) în UE, scrie Thomas Piketty, ar trebui să fie o oportunitate de a redefini UE ca o comunitate politică care servește statului de drept și pluralismului democratic și de a ne îndepărta de religia economică a liberului schimb și a concurenței ca soluție la toate problemele, care a dominat construcția europeană de câteva decenii încoace.
Dacă apărarea Ucrainei împotriva Rusiei este de o importanță vitală, asta e în primul rând din rațiuni politice și democratice. Spre deosebire de Rusia vecină, Ucraina respectă principiile democrației electorale, alternanței democratice, separației puterilor și soluționării pașnice a conflictelor.
Intrarea Ucrainei în UE trebuie să fie o oportunitate de a formula standarde stricte care să garanteze pluralismul sub toate formele sale, atât în ceea ce privește organizarea vieții electorale (cu legislație în cele din urmă ambițioasă privind finanțarea campaniilor și a partidelor), cât și reglementarea mass-media (cu solide) garanții de independență pentru redacții și partajarea reală a puterii între jurnaliști, cetățeni și acționari publici și privați).»
«Europei îi place să se prezinte lumii ca un club democratic aproape perfect, un far pentru planetă, scrie Piketty. Totuși, dacă practica democrației electorale este mai avansată în anumite privințe decât în alte părți ale lumii, fundamentele instituționale ale UE și ale țărilor membre rămân nu mai puțin fragile și incomplete. Provocarea nu este doar de a apăra transparența la Kiev și de a contesta controlul politic al oligarhilor ucraineni asupra alegerilor și a presei, ci și de a reduce puterea oligarhilor francezi, germani, italieni, polonezi sau maltezi și de a promova noi forme de participare politică în întreaga UE, care să fie mai democratice, pluraliste și egalitare, la adăpost de puterile banilor și a intereselor private.»
Adoptarea unor standarde democratice europene mai ambițioase trebuie să fie, de asemenea, o oportunitate de a se îndepărta de religia economică concurențială și de liber schimb, care a luat locul filozofiei europene de la Actul Unic din 1986 și Tratatul de la Maastricht din 1992 încoace. Aceasta este o mai veche convingere a lui Piketty.
Oferindu-ne spațiu de manevră la nivel social și economic, vom putea convinge opinia publică de oportunitatea unei noi extinderi europene, prin cooptarea Ucrainei și a Republicii Moldova, pe baza valorilor democratice împărtășite și nu a unei economii liberale de care beneficiază cei mai bogați și duce la îndepărtarea tot mai mare a claselor mijlocii și muncitoare de idealul european.
Această credință în legi imuabile ale meritului și pieței ne ajută să dormim iarna la cald în vreme ce alții mor noaptea înghețați în stradă. Bogații sunt bogați pentru că-s merituoși, în vreme ce săracii n-au meritat și nu merită, însă asta e doar vina lor. In aparență, o asemenea situație ne situează la antipozii vechilor regimuri, unde disparitățile erau arbitrare și despotice. Problemele cu narațiunea meritocratică sunt însă vizibile și evidente doar în perspectivă globală.
Inegalitățile au crescut pe tot globul de la căderea comunismului încoace. A devenit din ce in ce mai greu ca discursul meritocratic să poată fi justificat în numele interesului general. Este doar o tehnică retorică facilă a celor înstăriți pentru a justifica uriașele inegalități.
Cine este „econoclastul” Thomas Picketty?
Thomas Piketty a devenit noul economist și gânditor pop după cartea lui din 2013, Capitalul în sec. XXI, acel Piketty care, coerent cu sine, a refuzat Legiunea de Onoare în Franța spunând că “nu e treaba guvernelor să decidă cine e onorabil”. Piketty convinsese și surprinsese pentru că Le capital au XXIe siècle a apărut coerent și convingător de la prima frază. Da: capitalul se acumulează mai rapid decât creșterea economică; da, inegalitatea se adâncește, o vedem zilnic și, în ciuda mitului oficial al meritocrației, e greu de justificat ideologic sărăcia inexorabilă în fața obscenității super-cadrelor care trăiesc din venitul adus de capital.
Piketty propunea și o soluție: un impozit pe capital la nivel mondial… „O utopie utilă”, zicea el. Cartea lui a influențat chiar agenda unor politicieni democrați americani precum Elisabeth Warren. Iată că șase ani mai târziu el vine cu o nouă cărămidă de 1.200 de pagini (am mai sărit niște grafice, recunosc), Capital et idéologie, cu un mesaj și mai radical decât precedenta, Capitalul în sec. XXI, și care va confuziona pe mulți din cei care credeau că referința la Das Kapital e mai mult ludică, un fel de metaforă franțuzească, ajutați în asta și de umorul lui Piketty, care tot spune prin interviuri că nu l-a citit pe Marx, iată referința aici:
— New Republic: „Can you talk a little bit about the effect of Marx on your thinking and how you came to start reading him?”
— Thomas Piketty: „Marx?”
— New Republic: „Yeah.”
— Thomas Piketty: „I never managed really to read Marx. I mean I don’t know if you’ve tried to read it. Have you tried? Das Kapital, I think, is very difficult to read.”
(Thomas Piketty, interviu în New Republic, 4 mai, 2014)
AUTOR:Dan Alexe
