„O samă de cuvinte”//Lingvistica de buzunar…
Greaca modernă numește „buzunarul” cu un turco-arăbism: τσέπη (citește: țepi, cepi sau gepi) și de acolo a trecut odinioară și în aromână: gepi = buzunar (și maghiarul zseb).
Dar și „buzunar”-ul nostru valaho-nord-dunărean tot din greacă vine, de la: ὑπό ζωνάρι [ipo-zonari] =„sub centură”.
„Zonari” (cu vulgara terminație -ari, -nari, pe care o avem și la petinari = cocoș) vine de la: „zoni”, ζώνη, centură, zonă. Americanul Bible Belt (statele SUA din sud unde domnesc pocăiții de tot felul) este în greacă: Ζώνη της Βίβλου (Centura Bibliei, Zona Bibliei).
„Sub centură” (ζώνη, ζωνάρι), sub curea, au zis așadar fanarioții ὑπό ζωνάρι [ipo-zonari], iar de aici: (i)bozonari > buzunar.
Odinioară, însă, și greaca a folosit acest ζωνάρι=zonari în sensul de buzunar. Dovada: recent răposatul Sfânt Paisie de la Athos (cel cu figura ca o lasagna) obișnuia să spună, când făcea câte o minune și scăpa pe cineva de la moarte: — „Τα κόλλυβα σου δεν τα έχεις στο ζωνάρι. Θα αργήσουμε να τα φάμε”.
Adică: — „Încă nu ai coliva în buzunar (în burtă, στο ζωνάρι, sub centură). O s-o mâncăm mai târziu”.
(Cât despre balcanicul „țep” = buzunar, în turcă „cep”, în greacă „τσέπη”, ne putem întreba dacă nu cumva de acolo vine verbul „a țepui”, în sensul de „a buzunări”, după care, prin falsă metonimie și asociație sonoră, s-a crezut că vine de la „țeapă”, iar nu de la uitatul „țep” = buzunar.)
