Evocări// O viață dedicată muzicii: Lidia Bejenaru
Toată lumea o cunoștea pe Lidia Bejenaru ca solista orchestrei Lăutarii și soția Maestrului Nicolae Botgros cu care au avut o căsnicie de aproape 50 de ani.
Drumul vieții și carierei artistice a Lidiei Bejenaru e nemijlocit legat de cel al lui Nicolae Botgros. S-au întâlnit la Școala de muzică din Soroca, pe când ambii aveau câte 15 ani și de acolo o soartă și un destin.
În 1971, după absolvire sunt repartizați la Casa de cultură din Edineț. Nicolae pe post de dirijor al Orchestrei „Ciocârlia”, iar Lidia ca metodistă și solistă a acestei orchestre. Apoi tot împreună vin la Chișinău în 1973 în faimoasa orchestră, pe atunci, de muzică populară „Mugurel”, după care în 1978 odată cu lansarea Orchestrei Lăutarii la Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, pe post de dirijor, fiind Nicolae Botgros iar Lidia devine solista orchestrei în care a activat până la sfârșitul vieții. Mai târziu, într-un interviu Nicolae Botgros avea să recunoască, că de fapt a fondat această orchestră pentru Nicolae Sulac și pentru Lidia Bejenaru care își dorea foarte mult să cânte.
La fel ca și ceilalți soliști din orchestră Lidia Bejenaru își aduna cântecele precum florile. Majoritatea cântecelor din repertoriul ei îi purtau semnătura-i muzică și text.
Primul și unicul disc al interpretei, intitulat „M-a cuprins un dor de mamă”, a fost lansat după 20 de ani de activitate scenică.
Lidia Bejenaru își avea locul ei în frumoasă grădină a cântecului popular moldovenesc. Știa să-l slujească cu credință și dragoste. Din acele flori alese ne-a lăsat moștenire și nouă alese melodii.
Să nu ne uităm înaintașii, faptele lor ne ghidează pe cărări bătătorite și ne arată sufletul poporul din care descindem.
AUTOR: Veta Ghimpu-Munteanu
