Corespondență//Europa, o oază de pace de trei sferturi de secol încoace
În vreme ce rușii defilau ieri marțial în Piața Roșie, amenințând Europa și întreg Occidentul, UE serba cu totul altceva: «Ziua Europei».
9 mai este ziua Europei pentru că în acea zi, în 1950, ministrul de Externe al Franței Robert Schuman a ținut un discurs care anunța ceva cu totul neobișnuit: Franța și Germania, dușmanele absolute din cel de-al Doilea Război Mondial, aveau să colaboreze economic, la doar șase ani de la sfârșitul războiului.
De altfel, încheierea războiului și semnarea actului de capitulare au avut loc pe 8 mai, nu pe 9. Sovieticii ș-au dorit să refacă o ceremonie artificială de capitulare a doua zi, pe 9 mai, la Berlin, pentru a pretinde că ei au învins de fapt hidra nazistă.
Ceea ce avea să devină Comunitatea Europeană, apoi Uniunea Europeană de astăzi, a fost mai întâi CECA, sigla franceză pentru „Comunitatea Europeană a cărbunelui și oțelului”. Asta însemna că cele două foste rivale, Franța și Germania, aveau să-și pună în comun producția de cărbune și oțel, în ideea, care avea să funcționeze, de a face ca economiile celor două țări să se împletească până le a face imposibil orice război viitor.
Celor două țări li s-au alăturat Italia și cele trei țări care au format Beneluxul, abolind cu totul frontierele dintre ele: Belgia, Olanda și Luxemburgul. Atât de mult s-au împletit economiile acelor șase state fondatoare a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană, încât Luxemburgul, de pildă, nu doar că a a abolit toate frontierele, dar nu a avut niciodată monedă proprie și a folosit, până la crearea monedei comune europene, euro, doar francul belgian.
Caz unic pe planetă, UE a reușit să mențină pacea pe teritoriul țărilor membre (războaiele din Balcani sau Caucaz fiind în afara Uniunii Europene), să -și protejeze cetățenii din punct de vedere economic și social și să creeze o identitate continentală care este recunoscută în lume.
Într-așa măsură, încât s-a vorbit chiar o vreme, înainte de Brexit, de ieșirea mării Britanii din Uniune, ca cele două scaune de membri în Consiliul de Securitate al ONU ale Franței și Angliei, să fie unite într-un scaun al UE, cele două fiind singurele puteri nucleare de pe teritoriul european, dacă lăsăm deoparte Rusia.
AUTOR: Dan Alexe
